ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 440

din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.D., la

3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

14.800.000 lei despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale către

partea civilă I.I.M. și la 6.053.472 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S.

Harghita și 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 118 lit. c) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în seara de 1 martie 2003, inculpatul a consumat băuturi

alcoolice la barul din comuna Ciugheș. Noaptea, în jurul orei 2,30, între

acesta și martorul I.D. s-a declanșat un conflict. Inculpatul l-a provocat pe

martor să-l însoțească în afara localului.

Odată cu cei doi au mai

ieșit din local și alte persoane între care partea vătămată I.I.M.

S-a declanșat un conflict

violent în cursul căruia inculpatul s-a îmbrâncit cu martorii I.D., B.P. și

partea vătămată I.I.M.

La un moment dat inculpatul

a lovit cu un cuțit în abdomen partea vătămată căreia i-a provocat leziuni

traumatice care potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în

cauză, au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile îngrijiri medicale și i-au

pus viața în primejdie.

Prin decizia penală nr. 5

din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat și către

partea civilă și a admis apelul părții civile I.I.M., desființând sentința

atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat

inculpatul către partea civilă pe care le-a majorat de la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care o critică în principal pentru omisiunea

reținerii stării de legitimă apărare în care s-ar fi aflat, iar în subsidiar

pentru nereținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu

consecința nereducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și a

despăgubirilor civile către partea vătămată, motive de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C.

pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a

altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Din probele dosarului,

respectiv declarațiile martorilor și părții vătămate rezultă că inculpatul a

inițiat conflictul cerându-i să-l însoțească în afara spațiului localului

lăsând să se înțeleagă că va rezolva incidentul într-un mod violent.

Cei care l-au însoțit pe

inculpat inclusiv partea vătămată au încercat să-l împiedice pe acesta să se

manifeste violent. Inculpatul însă a scos cuțitul din buzunar, a lovit inițial

martorul B.P. în picior, tăindu-l și ulterior pe partea vătămată în abdomen.

Prin urmare, nu partea

vătămată sau martorii au inițiat un atac împotriva inculpatului, aceștia

mărginindu-se la încercarea de a-l împiedica să se manifeste violent.

Dimpotrivă agresiunea,

atacul armat a fost declanșat de inculpat care a lovit cu cuțitul în persoanele

din preajma sa, indiferent de consecințele pe care le putea produce această

acțiune.

Așa fiind, în mod corect

instanțele nu au reținut că inculpatul s-ar fi aflat în situația de a înlătura

prin fapta sa un atac material (direct, imediat și injust) și nu au apreciat că

inculpatul s-ar fi aflat în starea legitimei apărări prevăzută de art. 44 C.

pen., cauză care ar înlătura caracterul penal al faptei.

Inculpatul nu se află nici

în situația circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., deoarece așa cum s-a arătat inițiatorul conflictului violent a fost

chiar inculpatul față de care nu se poate reține că partea vătămată ar fi

declanșat acțiuni violente, provocatoare.

Prin urmare și despăgubirile

la care a fost obligat inculpatul către partea civilă sunt corect stabilite.

În cauză, nu există nici un

alt motiv de casare care examinat din oficiu conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă.

Prin urmare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, pe

care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat și partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 5 din 11

ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, și 21.000.000

lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă I.I.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2005.