ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 440 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.D., la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. Inculpatul a fost obligat la 14.800.000 lei despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale către partea civilă I.I.M. și la 6.053.472 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Harghita și 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în seara de 1 martie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Ciugheș. Noaptea, în jurul orei 2,30, între acesta și martorul I.D. s-a declanșat un conflict. Inculpatul l-a provocat pe martor să-l însoțească în afara localului. Odată cu cei doi au mai ieșit din local și alte persoane între care partea vătămată I.I.M. S-a declanșat un conflict violent în cursul căruia inculpatul s-a îmbrâncit cu martorii I.D., B.P. și partea vătămată I.I.M. La un moment dat inculpatul a lovit cu un cuțit în abdomen partea vătămată căreia i-a provocat leziuni traumatice care potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Prin decizia penală nr. 5 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă și a admis apelul părții civile I.I.M., desființând sentința atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă pe care le-a majorat de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care o critică în principal pentru omisiunea reținerii stării de legitimă apărare în care s-ar fi aflat, iar în subsidiar pentru nereținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința nereducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și a despăgubirilor civile către partea vătămată, motive de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Din probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor și părții vătămate rezultă că inculpatul a inițiat conflictul cerându-i să-l însoțească în afara spațiului localului lăsând să se înțeleagă că va rezolva incidentul într-un mod violent. Cei care l-au însoțit pe inculpat inclusiv partea vătămată au încercat să-l împiedice pe acesta să se manifeste violent.

Inculpatul însă a scos cuțitul din buzunar, a lovit inițial martorul B.P. în picior, tăindu-l și ulterior pe partea vătămată în abdomen. Prin urmare, nu partea vătămată sau martorii au inițiat un atac împotriva inculpatului, aceștia mărginindu-se la încercarea de a-l împiedica să se manifeste violent. Dimpotrivă agresiunea, atacul armat a fost declanșat de inculpat care a lovit cu cuțitul în persoanele din preajma sa, indiferent de consecințele pe care le putea produce această acțiune. Așa fiind, în mod corect instanțele nu au reținut că inculpatul s-ar fi aflat în situația de a înlătura prin fapta sa un atac material (direct, imediat și injust) și nu au apreciat că inculpatul s-ar fi aflat în starea legitimei apărări prevăzută de art. 44 C. pen., cauză care ar înlătura caracterul penal al faptei.

Inculpatul nu se află nici în situația circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece așa cum s-a arătat inițiatorul conflictului violent a fost chiar inculpatul față de care nu se poate reține că partea vătămată ar fi declanșat acțiuni violente, provocatoare. Prin urmare și despăgubirile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă sunt corect stabilite. În cauză, nu există nici un alt motiv de casare care examinat din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă. Prin urmare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat și partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, și 21.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă I.I.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2005.