ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6656/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324 din 13

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 186/2004, în

baza art. 321 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștii publice.

În baza art. 20, raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor deosebit de grav.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 6 octombrie 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.T.

nu se constituie parte civilă.

S-a respins cererea de despăgubiri

civile formulată de partea civilă B.P.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București următoarele sume:

38.737.806 lei pentru partea vătămată B.T. și 11.638.903 lei pentru partea

vătămată B.P.

Sentința a fost comunicată

C.A.S.M.B. conform art. 14 din Ordinul M.S.F.22/2003.

A fost obligat inculpatul la

3.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul

avocatului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

La data de 1 octombrie 2003,

inculpatul a venit la bar cu un cuțit, pe care  l-a înfipt în bar, a amenințat

clienții cu cuțitul și a fost nevoie de intervenția martorului Z.C. care a reușit

să-l scoată din bar.

În fața localului, fără motiv,

inculpatul s-a îndreptat spre un grup de tineri și i-a amenințat cu cuțitul,

avându-l în vedere pe partea vătămată B.P., care s-a împiedicat și a căzut în

șanț, moment în care inculpatul l-a înjunghiat.

Partea vătămată B.T. a ieșit din bar

și inculpatul l-a înjunghiat și pe acesta cu cuțitul, lovindu-l în spate, în

zona toracică.

Din raportul medico-legal nr.

569/E/II rezultă că partea vătămată B.P. a avut nevoie de 30-40 zile îngrijiri

medicale și i-a fost pusă în pericol viața.

Din raportul medico-legal nr.

570/E/II rezultă că partea vătămată B.T. a avut nevoie de 15-20 zile îngrijiri

medicale.

Inculpatul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Acesta a tulburat liniștea publică

prin atitudinea pe care a avut-o în bar, amenințând clienții cu cuțitul și cu

intervenția martorului Z.C. a fost scos afară din bar, unde fără motiv, a

înjunghiat cu cuțitul pe cele două părți vătămate.

În cauză nu s-a pus în discuție

legitima apărare, față de faptul că inculpatul este cel care a provocat

activitatea infracțională, așa cum de altfel a recunoscut.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite,

pericolul social concret al acestora și urmările produse, dar și faptul că

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în

îngrijire.

În ce privește cuțitul de care s-a

folosit inculpatul, instanța a constatat că la dosar nu există nici o dovadă a

confiscării acestuia, dacă a fost găsit sau nu, astfel că nu se poate face

aplicarea dispozițiilor art. 118 C. pen.

S-a respins cererea de despăgubiri

civile formulată de B.P., întrucât nu a fost dovedită.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel inculpatul N.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

O primă critică vizează împrejurarea

că inculpatul a acționat în legitimă apărare, părțile vătămate fiind cele care

l-au atacat și i-au pus viața în primejdie, motiv pentru care solicită

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e)

C. proc. pen.

În subsidiar solicită a se reține în

favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării și reducerea pedepsei, având în

vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în

întreținere.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 762/ A din 14 octombrie 2004, a admis

apelul declarat de inculpatul N.G. împotriva sentinței penale nr. 324 din 13

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 186/2004.

Desființează în parte sentința

penală și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare, aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor

pedepsele componente, respectiv, 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) –

art. 176 lit. b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 321

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.,

text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea, astfel că în final, acesta execută 8 ani închisoare cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Menține starea de arest a inculpatului

și compută prevenția de la 6 octombrie 2003 la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul N.G. a formulat recursul de față, reluând toate

motivele invocate în apel.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probele administrate

în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că acestea au

fost evaluate corect, situația de fapt, este cea corectă, corespunzând

activității infracționale întreprinsă de inculpat la cererea fratelui său N.G.

și în vederea răzbunării acestuia, ce a pretins că în localul S.C. F. SRL a

fost lovit de numitul M.B. Nici un moment inculpatul nu a fost provocat de

victimă și nici nu s-a aflat în legitimă apărare.

Ca atare și încadrarea juridică dată

faptelor săvârșite de recurent, astfel după cum a fost îndreptată prin

hotărârea atacată (decizia instanței de apel) este cea legală.

Întemeiat și în deplin acord cu

declarațiile inculpatului, precum și ale părților vătămate și ale martorilor

audiați, apărarea inculpatului în sensul că „ar fi acționat în legitimă

apărare” sau ca urmare „a provocării victimelor” a fost înlăturată, neavând

nici un suport probator.

Susținerile în apărare ale

inculpatului recurent în sensul celor de mai sus, vin în contradicție cu

probele, el fiind cel care a inițiat și susținut conflictul și a tulburat

liniștea publică. Pentru aceste considerente nici cuantumul pedepsei

rezultante, de 8 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, nu poate fi

socotit excesiv, neimpunându-se deci reducerea.

Ca atare, hotărârea atacată va fi

menținută ca temeinică și legală, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 762 din 14 octombrie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 6 octombrie 2003 până la 10 decembrie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2004.