ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6656/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 324 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 186/2004, în baza art. 321 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 octombrie 2003 la zi. S-a luat act că partea vătămată B.T. nu se constituie parte civilă. S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.P. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București următoarele sume: 38.737.806 lei pentru partea vătămată B.T. și 11.638.903 lei pentru partea vătămată B.P. Sentința a fost comunicată C.A.S.M.B. conform art. 14 din Ordinul M.S.F.22/2003. A fost obligat inculpatul la 3.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: La data de 1 octombrie 2003, inculpatul a venit la bar cu un cuțit, pe care l-a înfipt în bar, a amenințat clienții cu cuțitul și a fost nevoie de intervenția martorului Z.C. care a reușit să-l scoată din bar. În fața localului, fără motiv, inculpatul s-a îndreptat spre un grup de tineri și i-a amenințat cu cuțitul, avându-l în vedere pe partea vătămată B.P., care s-a împiedicat și a căzut în șanț, moment în care inculpatul l-a înjunghiat. Partea vătămată B.T. a ieșit din bar și inculpatul l-a înjunghiat și pe acesta cu cuțitul, lovindu-l în spate, în zona toracică. Din raportul medico-legal nr. 569/E/II rezultă că partea vătămată B.P.

a avut nevoie de 30-40 zile îngrijiri medicale și i-a fost pusă în pericol viața. Din raportul medico-legal nr. 570/E/II rezultă că partea vătămată B.T. a avut nevoie de 15-20 zile îngrijiri medicale. Inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a tulburat liniștea publică prin atitudinea pe care a avut-o în bar, amenințând clienții cu cuțitul și cu intervenția martorului Z.C. a fost scos afară din bar, unde fără motiv, a înjunghiat cu cuțitul pe cele două părți vătămate. În cauză nu s-a pus în discuție legitima apărare, față de faptul că inculpatul este cel care a provocat activitatea infracțională, așa cum de altfel a recunoscut. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora și urmările produse, dar și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în îngrijire.

În ce privește cuțitul de care s-a folosit inculpatul, instanța a constatat că la dosar nu există nici o dovadă a confiscării acestuia, dacă a fost găsit sau nu, astfel că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 118 C. pen. S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de B.P., întrucât nu a fost dovedită. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. O primă critică vizează împrejurarea că inculpatul a acționat în legitimă apărare, părțile vătămate fiind cele care l-au atacat și i-au pus viața în primejdie, motiv pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen. În subsidiar solicită a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării și reducerea pedepsei, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în întreținere. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 762/ A din 14 octombrie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul N.G. împotriva sentinței penale nr. 324 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 186/2004. Desființează în parte sentința penală și rejudecând în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv, 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

și 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, astfel că în final, acesta execută 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Menține starea de arest a inculpatului și compută prevenția de la 6 octombrie 2003 la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul N.G. a formulat recursul de față, reluând toate motivele invocate în apel. Recursul este nefondat. Examinându-se probele administrate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că acestea au fost evaluate corect, situația de fapt, este cea corectă, corespunzând activității infracționale întreprinsă de inculpat la cererea fratelui său N.G. și în vederea răzbunării acestuia, ce a pretins că în localul S.C. F. SRL a fost lovit de numitul M.B. Nici un moment inculpatul nu a fost provocat de victimă și nici nu s-a aflat în legitimă apărare. Ca atare și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de recurent, astfel după cum a fost îndreptată prin hotărârea atacată (decizia instanței de apel) este cea legală.

Întemeiat și în deplin acord cu declarațiile inculpatului, precum și ale părților vătămate și ale martorilor audiați, apărarea inculpatului în sensul că „ar fi acționat în legitimă apărare” sau ca urmare „a provocării victimelor” a fost înlăturată, neavând nici un suport probator. Susținerile în apărare ale inculpatului recurent în sensul celor de mai sus, vin în contradicție cu probele, el fiind cel care a inițiat și susținut conflictul și a tulburat liniștea publică. Pentru aceste considerente nici cuantumul pedepsei rezultante, de 8 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, nu poate fi socotit excesiv, neimpunându-se deci reducerea. Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 762 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 octombrie 2003 până la 10 decembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2004.