ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.328 din 3 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul L.L. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20-21, raportate la art.174, 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit.b) și a art. 37 lit.a) C. pen. Conform art.83 C. pen., instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1931 din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Buftea, care va fi executată pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, în final, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b), cu aplicarea art .71, raportat la art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului; s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 29 august 2001 la 16 octombrie 2001 și de la 21 septembrie 2002 la 3 aprilie 2003; s-a luat act că partea vătămată M.P.I. nu s-a constituit parte civilă, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.384.466 lei, despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și la 7.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în ziua de 21 iunie 2002, inculpatul, însoțit de alte persoane, s-au deplasat cu autoturismul condus de V.I.M., în zona intreprinderii Turbomecanica, pentru ca R.G. să rezolve un incident intervenit între mătușa acestuia și familia lui P.C.

Ajunși la locul faptei, din autoturism a coborât R.G., care a început să discute cu unele persoane din familia lui P.C., în timp ce țiganii adunați pe lângă ei au început să arunce cu pietre în autoturism, căruia i-au spart geamurile de la uși, i-au rănit pe cei rămași în mașină, situație în care L.L. a coborât și el. Fiind amenințat cu o rangă din fier de către M.P.I., a scos din buzunar un cuțit cu care i-a aplicat două lovituri: una în zona posterioară toraco-lombară și alta în zona antebrațului stâng, după care a fugit.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A 1/7904 din 9 august 2002, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici”, partea vătămată a prezentat, la data de 21 iunie 2002, leziuni traumatice (plagă pe fața volară a antebrațului stâng în 1/3 medie și plagă cu traiect toraco-lombar descendent), care s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp dur alungit, cu margini tăietoare (posibil sabie, cuțit sau similar). Pentru secțiunea arterei ulnare, secțiune 80% a nervului ulnar, secțiune nerv flexor ulnar carp, secțiune mușchi flexor superficial degete, a necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale, iar secționarea arterei ulnare a pus în primejdie viața victimei.

Impotriva sentinței, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, potrivit criticii parchetului, în raport cu starea de provocare, corespunzător culpei concurente a victimei de 1/2, se impunea reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, iar, după aprecierea inculpatului, pedeapsa aplicată este prea aspră. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.378 din 16 iulie 2003, a admis ambele apeluri, a desființat sentința numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând, a redus cheltuielile de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgență București în sarcina inculpatului, la 2.000.000 lei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.

In termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care, cu invocarea aceluiași motiv de netemeinicie, a solicitat reducerea pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art.385 9 alin.(1) pct.14 teza I C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei recursul nefondat, urmând a fi respins. In acest sens, la stabilirea și menținerea pedpesei, instanțele au luat în considerare toate criteriile generale referitoare la individualizarea pedepsei, dând în același timp eficiență cuvenită efectelor juridice a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale a provocării, precum și faptului că inculpatul nu se confruntă pentru prima dată cu rigorile legii penale.

In consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în considerare din oficiu în favoarea inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin.(1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.L., va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 29 august 2001 la 16 octombrie 2001, precum și arestarea preventivă de la 21 septembrie 2002 la 20 ianuarie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr.378 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 29 august 2001, la 16 octombrie 2001, precum și arestarea preventivă de la 21 septembrie 2002, la 20 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.