ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.328 din 3 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală a

condamnat pe  inculpatul

L.L.

la 5 ani

închisoare și  2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20-21, raportate la art.174, 175 lit.

i), cu aplicarea art. 73 lit.b) și a art. 37 lit.a) C. pen.

Conform

art.83 C. pen., instanța  a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului  prin sentința penală

nr.1931 din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Buftea, care va fi executată pe

lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, în final,  inculpatul urmând să execute 7

ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării  drepturilor prevăzute de art.

64 lit.a) și b), cu aplicarea art .71, raportat la art. 64 C. pen.

S-a

menținut starea de arest a  inculpatului; s-a dedus din pedeapsa aplicată

prevenția de la 29 august 2001 la 16  octombrie 2001 și  de la 21 septembrie

2002 la 3 aprilie 2003; s-a  luat act că partea vătămată M.P.I. nu s-a

constituit parte civilă, iar  inculpatul a fost obligat la plata sumei  de

3.384.466 lei, despăgubiri  civile, către  partea civilă Spitalul Universitar

de Urgență București și la 7.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul  a reținut, în fapt, că, în ziua de 21 iunie 2002,

inculpatul, însoțit de alte persoane, s-au deplasat cu autoturismul  condus de V.I.M.,

în zona intreprinderii Turbomecanica, pentru ca R.G. să rezolve un incident

intervenit între mătușa acestuia și familia lui P.C.

Ajunși

la locul faptei, din autoturism a coborât R.G., care a  început să discute cu

unele persoane din  familia lui P.C., în timp ce țiganii adunați pe lângă ei au

început să  arunce cu pietre în autoturism, căruia i-au spart geamurile de la

uși, i-au rănit pe cei rămași în mașină, situație în  care L.L. a coborât și

el.

Fiind

amenințat cu o rangă din  fier de către M.P.I., a scos din  buzunar un cuțit cu

care i-a aplicat două lovituri: una în zona posterioară toraco-lombară și alta

în zona antebrațului stâng, după care a fugit.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A 1/7904 din 9 august

2002, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Prof.dr.Mina

Minovici”, partea  vătămată  a prezentat, la data de 21 iunie 2002, leziuni

traumatice (plagă pe fața volară a antebrațului stâng în 1/3 medie și plagă cu

traiect toraco-lombar descendent), care s-au putut produce, cel mai probabil,

prin lovire cu corp dur alungit, cu margini tăietoare (posibil sabie, cuțit sau

similar).

Pentru

secțiunea arterei ulnare, secțiune 80% a nervului ulnar, secțiune nerv flexor

ulnar carp, secțiune mușchi flexor superficial degete, a necesitat 80-90 de

zile de îngrijiri medicale, iar secționarea  arterei ulnare a pus în primejdie

viața victimei.

Impotriva

sentinței, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă  Tribunalul

București și inculpatul, care au  criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul că, potrivit criticii parchetului, în raport cu starea

de provocare, corespunzător culpei  concurente a victimei de 1/2, se impunea

reducerea  corespunzătoare a cheltuielilor de spitalizare la care a fost

obligat inculpatul, iar, după  aprecierea inculpatului, pedeapsa aplicată este

prea aspră.

Curtea

de Apel București, secția I penală,  prin decizia nr.378 din 16 iulie 2003, a

admis ambele apeluri, a desființat sentința numai în ceea ce  privește latura

civilă a cauzei și, rejudecând, a  redus cheltuielile de spitalizare către

Spitalul Universitar de Urgență București în sarcina  inculpatului, la

2.000.000 lei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just

individualizată.

In

termen legal, inculpatul a  declarat recurs, prin care, cu invocarea aceluiași

motiv de netemeinicie, a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând

hotărârea atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art.385

9

alin.(1) pct.14 teza I C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor

și a materialului  din dosarul cauzei recursul nefondat,  urmând a fi respins.

In

acest sens, la stabilirea și  menținerea pedpesei, instanțele au luat în

considerare toate criteriile generale referitoare la individualizarea pedepsei,

dând în același  timp eficiență cuvenită efectelor juridice a reținerii în

favoarea inculpatului a  circumstanței atenuante legale a provocării, precum și

faptului că inculpatul nu se confruntă pentru prima dată cu rigorile legii

penale.

In

consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând

neîndeplinite  cerințele cazului de recurs invocat, nici a  celor care se iau

în considerare din oficiu în favoarea inculpatului, astfel cum  prevăd

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.  pen., în baza art. 385

15

alin.(1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul L.L., va deduce din pedeapsa aplicată  perioada

executată de la 29 august 2001 la 16  octombrie 2001, precum și arestarea

preventivă de la 21 septembrie 2002 la 20 ianuarie 2004 și îl va obliga pe

recurent la plata cheltuielilor  judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

L.L. împotriva

deciziei penale nr.378 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată, perioada  executată de la 29 august 2001, la 16

octombrie 2001, precum și arestarea preventivă de la 21 septembrie 2002, la 20

ianuarie 2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat,  din care suma de 400.000 lei, reprezentând  onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.