ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6307/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273 din 5

iulie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul C.D. la:

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 57 și art. 71 C. pen.,

s-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată în condiții de penitenciar.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 12 iulie

2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp - delict.

Prin aceeași hotărâre, s-a constatat

că prejudiciul cauzat părții vătămate D.V. a fost acoperit.

Diferit, inculpatul a fost obligat

să plătească statului suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 11 iulie 2004, în jurul

orelor 23,00, partea vătămată D.V. se afla, împreună cu mai multe persoane la

barul A.F.D. din comuna Călinești unde consumau bere. La un moment dat, la bar

a sosit și inculpatul C.D. Între inculpat și partea vătămată a avut loc o

discuție pe un ton ridicat, ocazie cu care partea vătămată a afirmat că îi va

viola fetele inculpatului.

După această discuție, inculpatul a

plecat spre domiciliul său, amenințând că se va întoarce și va pune lucrurile

la punct.

După circa 20 minute, inculpatul a

revenit la bar, înarmat fiind cu un cuțit. În momentul în care a ajuns lângă

partea vătămată, fără nici o avertizare, inculpatul i-a aplicat un număr de 4

lovituri de cuțit în zona abdominală.

În urma loviturilor primite, partea

vătămată D.V. a suferit leziuni ce au determinat pierderea unui rinichi,

leziuni care i-au pus viața în primejdie, și pentru a căror vindecare au fost

necesare un număr de 40 zile îngrijiri medicale.

După aplicarea loviturilor,

inculpatul a fost dezarmat de numitul B.M., ocazie cu care a suferit și el

leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri

medicale.

Raportul de expertiză medico –

legală, întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată D.V., prezintă

leziuni, traumatice produse prin lovire cu corp tăietor – înțepător, ce

necesită circa 40 zile îngrijiri medicale, de la producere, dacă nu survin

complicații.

S-a mai făcut precizarea că partea

vătămată și-a pierdut un organ, iar viața i-a fost pusă în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul C.D.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la greșita reținere în favoarea inculpatului de

circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea și consecințele faptei, iar

în situația în care s-ar menține aceste circumstanțe, pentru aceleași

considerente, să se majoreze pedeapsa principală, preventivă de libertate.

Diferit, parchetul a mai criticat

aceeași sentință și cu privire la nemenționarea în minută și dispozitiv, a

datelor menținerii arestării preventive, fapt ce face ca aceasta să fie

nelegală, impunându-se desființarea ei.

Inculpatul, la rândul său, a

criticat aceeași hotărâre cu privire la omisiunea instanței, de a reține în

favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării fiind evident că, prin

comportarea sa, partea vătămată i-a cauzat o puternică tulburare sub imperiul

căreia a acționat.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 177/ A din 1 septembrie 2005, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a desființat în parte

hotărârea atacată, respectiv numai cu privire la greșita individualizare a

pedepsei aplicată inculpatului, în sensul că a majorat pedeapsa privativă de

libertate de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, fiind menținute celelalte

dispoziții.

Prin aceeași decizie, a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleași hotărâri.

A fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului și s-a dedus, în continuare, detenția acestuia de la 5

iulie 2005 până la 1 septembrie 2005.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100

lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că numai prima critică formulată de parchet este

întemeiată, respectiv cuantumul pedepsei privative de libertate aplicată, în

care sens urmează a fi admis.

În acest sens, s-a arătat că „prima

instanță a concluzionat că în speță trebuie atrase dispozițiile art. 74 C.

pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen.,” având în vedere

faptul că „inculpatul provine dintr-o familie organizată și are în întreținere

2 copii aflați în continuarea studiilor, se află la primul conflict cu legea

penală, a avut o poziție sinceră, pe tot parcursul procesului penal și a

despăgubit partea vătămată, constituită parte civilă”, iar referatul de

evaluare, a concluzionat că riscul de a mai comite alte fapte penale este mic.

În același context, a arătat

instanța de apel, „tribunalul a greșit atunci când, individualizând sancțiunea

penală, în raport cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., a stabilit ca

inculpatul să execute pedeapsa de numai 3 ani închisoare”, întrucât la acest

cuantum ea nu-și poate atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că,

după admiterea apelului și desființarea sa în parte a hotărârii atacate, se va

proceda la majorarea pedepsei, pentru ca ea să conducă la prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Referitor la cea de a doua critică

invocată de parchet și anume, faptul că minuta (dispozitivul sentinței penale)

trebuie să conțină precizarea orei 3 din ziua de 12 iulie 2004, în cadrul

operațiunii prevăzută de art. 88 C. pen., este eronată, deoarece prin

computarea duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, prin

indicarea corectă a zilelor, s-a dat o eficiență prevederilor art. 88 C. pen.,

aceasta cu atât mai mult cu cât acest termen (al arestării preventive) este un

termen de drept material motivul pentru care, conform art. 154 C. pen., luna și

anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la

care a început să curgă.

Cu privire la apelul declarat de

inculpat, nereținerea în favoarea sa a circumstanței atenuantă a provocării,

s-a arătat că nu este întemeiată deoarece replica sa apare exagerată, și nu-și

poate găsi explicația în gradul de intensitate al emoției sau tulburării

cauzate de actul provocator (amenințarea proferată de partea vătămată că va viola

pe cele 2 fiice ale inculpatului), astfel că nu sunt realizate cerințele pentru

existența acestei circumstanțe atenuantă.

S-a mai precizat că inculpatul a

săvârșit fapta din dorința de răzbunare pentru expresiile ce i-au fost adresate

de victimă.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul C.D., pe care a criticat-o cu privire la

pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea ei,

până la limita stabilită de prima instanță.

Recursul declarat de inculpatul C.D.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză încadrând

fapta comisă în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, față de modul în care a fost săvârșită fapta, respectiv prin

aplicarea victimei a unui număr de 4 lovituri cu un cuțit, cu mare intensitate,

prin surprindere, și consecințele produse între care și lezarea unui organ ce a

fost extirpat, stabilirea ei la cuantumul de 5 ani închisoare, prin majorare de

către instanța de apel, nu este exagerată și constituie un minim necesar

realizării prevederilor art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-a

ținut seama atât de pericolul social al faptei cât și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, în favoarea acestuia reținându-se

circumstanțe atenuante.

Față de cele arătate, unite cu

precizările făcute de instanța de apel în motivarea privind acest aspect, având

în vedere și faptul că verificând decizia atacată în condițiile arătate de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și altor

motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că

recursul declarat de inculpatul C.D. este nefondat și a fi respins, ca atare,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iulie 2004, la 8 noiembrie

2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2005.