ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6307/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 5 iulie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul C.D. la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 57 și art. 71 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată în condiții de penitenciar. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 12 iulie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp - delict. Prin aceeași hotărâre, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate D.V. a fost acoperit. Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 11 iulie 2004, în jurul orelor 23,00, partea vătămată D.V. se afla, împreună cu mai multe persoane la barul A.F.D. din comuna Călinești unde consumau bere. La un moment dat, la bar a sosit și inculpatul C.D. Între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție pe un ton ridicat, ocazie cu care partea vătămată a afirmat că îi va viola fetele inculpatului.

După această discuție, inculpatul a plecat spre domiciliul său, amenințând că se va întoarce și va pune lucrurile la punct. După circa 20 minute, inculpatul a revenit la bar, înarmat fiind cu un cuțit. În momentul în care a ajuns lângă partea vătămată, fără nici o avertizare, inculpatul i-a aplicat un număr de 4 lovituri de cuțit în zona abdominală. În urma loviturilor primite, partea vătămată D.V. a suferit leziuni ce au determinat pierderea unui rinichi, leziuni care i-au pus viața în primejdie, și pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 40 zile îngrijiri medicale. După aplicarea loviturilor, inculpatul a fost dezarmat de numitul B.M., ocazie cu care a suferit și el leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

Raportul de expertiză medico – legală, întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată D.V., prezintă leziuni, traumatice produse prin lovire cu corp tăietor – înțepător, ce necesită circa 40 zile îngrijiri medicale, de la producere, dacă nu survin complicații. S-a mai făcut precizarea că partea vătămată și-a pierdut un organ, iar viața i-a fost pusă în primejdie. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul C.D. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita reținere în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea și consecințele faptei, iar în situația în care s-ar menține aceste circumstanțe, pentru aceleași considerente, să se majoreze pedeapsa principală, preventivă de libertate.

Diferit, parchetul a mai criticat aceeași sentință și cu privire la nemenționarea în minută și dispozitiv, a datelor menținerii arestării preventive, fapt ce face ca aceasta să fie nelegală, impunându-se desființarea ei. Inculpatul, la rândul său, a criticat aceeași hotărâre cu privire la omisiunea instanței, de a reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării fiind evident că, prin comportarea sa, partea vătămată i-a cauzat o puternică tulburare sub imperiul căreia a acționat. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 177/ A din 1 septembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a desființat în parte hotărârea atacată, respectiv numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în sensul că a majorat pedeapsa privativă de libertate de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleași hotărâri. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus, în continuare, detenția acestuia de la 5 iulie 2005 până la 1 septembrie 2005. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că numai prima critică formulată de parchet este întemeiată, respectiv cuantumul pedepsei privative de libertate aplicată, în care sens urmează a fi admis.

În acest sens, s-a arătat că „prima instanță a concluzionat că în speță trebuie atrase dispozițiile art. 74 C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen.,” având în vedere faptul că „inculpatul provine dintr-o familie organizată și are în întreținere 2 copii aflați în continuarea studiilor, se află la primul conflict cu legea penală, a avut o poziție sinceră, pe tot parcursul procesului penal și a despăgubit partea vătămată, constituită parte civilă”, iar referatul de evaluare, a concluzionat că riscul de a mai comite alte fapte penale este mic.

În același context, a arătat instanța de apel, „tribunalul a greșit atunci când, individualizând sancțiunea penală, în raport cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de numai 3 ani închisoare”, întrucât la acest cuantum ea nu-și poate atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că, după admiterea apelului și desființarea sa în parte a hotărârii atacate, se va proceda la majorarea pedepsei, pentru ca ea să conducă la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la cea de a doua critică invocată de parchet și anume, faptul că minuta (dispozitivul sentinței penale) trebuie să conțină precizarea orei 3 din ziua de 12 iulie 2004, în cadrul operațiunii prevăzută de art. 88 C. pen., este eronată, deoarece prin computarea duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, prin indicarea corectă a zilelor, s-a dat o eficiență prevederilor art. 88 C. pen., aceasta cu atât mai mult cu cât acest termen (al arestării preventive) este un termen de drept material motivul pentru care, conform art. 154 C. pen., luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, nereținerea în favoarea sa a circumstanței atenuantă a provocării, s-a arătat că nu este întemeiată deoarece replica sa apare exagerată, și nu-și poate găsi explicația în gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de actul provocator (amenințarea proferată de partea vătămată că va viola pe cele 2 fiice ale inculpatului), astfel că nu sunt realizate cerințele pentru existența acestei circumstanțe atenuantă. S-a mai precizat că inculpatul a săvârșit fapta din dorința de răzbunare pentru expresiile ce i-au fost adresate de victimă. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D., pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea ei, până la limita stabilită de prima instanță.

Recursul declarat de inculpatul C.D. este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză încadrând fapta comisă în textele de lege corespunzătoare. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, față de modul în care a fost săvârșită fapta, respectiv prin aplicarea victimei a unui număr de 4 lovituri cu un cuțit, cu mare intensitate, prin surprindere, și consecințele produse între care și lezarea unui organ ce a fost extirpat, stabilirea ei la cuantumul de 5 ani închisoare, prin majorare de către instanța de apel, nu este exagerată și constituie un minim necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-a ținut seama atât de pericolul social al faptei cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea acestuia reținându-se circumstanțe atenuante. Față de cele arătate, unite cu precizările făcute de instanța de apel în motivarea privind acest aspect, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în condițiile arătate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.D. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iulie 2004, la 8 noiembrie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2005.