ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1907/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 din 31

octombrie 200, pronunțată de Tribunalul Botoșani, inculpatul M.M. a fost

condamnat la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 21 iunie 2002

la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile M.L. suma de 115.000.000 lei despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea corpului delict.

Pe baza materialului probator

administrat în cauză, instanța în esență, a reținut că în seara zilei de 13

iunie 2002, inculpatul și victima M.C. se aflau la bufetul C. Trușești din

satul Buhăceni, în stare avansată de ebrietate, alături de alți tineri din

comună, aflați și aceștia sub influența alcoolului.

Între tinerii prezenți în acest

local, pe fondul consumului de alcool, au existat mai multe altercații, ocazie

cu care s-au lovit reciproc.

În conflict a intervenit și victima

M.C.

Conflictul a luat amploare și s-a

desfășurat și în afara bufetului, la un moment dat victima și martorul D.C.

s-au retras spre domiciliile lor.

Inculpatul și-a amintit că în anul

2000, a fost bătut de victimă și împreună cu martorii G.I. și S.M. au luat

hotărârea de a-i aplica lui M.C. o corecție.

În acest sens, inculpatul însoțit de

cei doi martori au urmărit victima, martorul S.R. refuzând să-i mai însoțească,

reîntorcându-se la bufet.

Inculpatul și martorul G.I. au continuat

să urmărească victima și în dreptul școlii l-au ajuns din urmă pe martorul

D.C., căruia inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică cu piciorul în cap,

dărâmându-l la pământ.

Cei doi au continuat urmărirea

victimei, ajungând-o din urmă pe o uliță. Victima a încercat să se apere

folosind o scândură, dar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul în

abdomen, dărâmând-o la pământ. În continuare inculpatul a smuls scândura din

mâna victimei, lovind-o cu aceasta, peste tot corpul. Lăsând scândura lângă victimă,

inculpatul s-a reîntors la bufet, comunicându-le celor prezenți că a avut un

conflict cu victima, pe care a lovit-o cu scândura și picioarele.

În jurul orei 3,00, inculpatul

însoțit de câțiva tineri se îndrepta spre domiciliul său și în drum a văzut

victima căzută la pământ, împrejurare în care inculpatul a luat scândura ce se

afla lângă victimă, și i-a mai aplicat câteva lovituri, după care a plecat

acasă.

Din raportul de necropsie a rezultat

că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-circulatorii acute ca urmare a unui traumatism toraco-abdominal acut

închis, ruptură de splină și rinichi stâng și hemoperitoneu masiv consecutiv.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure

de formă neregulată și un corp dur alungit, iar între leziunile viscerale

constatate (ruptură de splină și rinichi) și moartea victimei există legătură

cauzală directă necondiționată.

Apelul declarat de inculpat prin

care a solicitat achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 12 din 6 ianuarie

2003 a Curții de Apel Suceava.

A motivat instanța de apel că

probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului, iar încadrarea

juridică de omor calificat dată faptei, este legală.

În raport de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată de 15 ani

închisoare a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrarea juridică

reținută și a solicitat schimbarea în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen. și reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În raport de probele administrate,

situația de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică dată faptei este

legală, iar vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.

Din materialitatea faptei rezultă că

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, având în vedere

multitudinea loviturilor aplicate cu piciorul și scândura, intensitatea

loviturilor prin care s-a cauzat victimei ruptura a mai multor organe (splină,

rinichi), persistența cu care a acționat, revenind după un interval de timp

pentru a mai aplica victimei alte lovituri cu scândura, după ce aceasta era

inconștientă și căzută la pământ.

Toate aceste aspecte caracterizează

intenția inculpatului de a ucide și nu aceea de a aplica victimei o corecție,

iar rezultatul letal s-ar fi produs din culpă.

Sub acest aspect motivul de recurs

prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice nu poate fi primit.

În legătură cu motivul de recurs

prin care se solicită reținerea de circumstanțe atenuante, nici acesta nu este

întemeiat.

Pericolul grav al faptei comise,

modalitatea și mijloacele prin care a fost realizată fapta, consecințele

produse, rezultatul letal și poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul

procesului penal nu justifică reținerea de circumstanțe în favoarea sa.

În legătură cu pedeapsa aplicată, ea

a fost orientată la limita minimă a textului de lege sancționator și nu există

temeiuri pentru modificarea ei, prin reținerea de circumstanțe atenuante.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 21 iunie 2002 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M., împotriva deciziei penale nr. 12 din 6 ianuarie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 21 iunie 2002, la 15 aprilie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.