ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr.104/P din 4 iulie 2003, Tribunalul Neamț – Secția penală a condamnat pe inculpatul B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174-175 lit.i din Codul penal, la 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe timp de 5 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat și prevederile art.71 și 64 din Codul penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive până la 8 august 2003. A fost dedusă detenția începând de la 13.02.2003 la zi. În baza art.118 lit.b din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui par, corp delict.

S-a luat act că părțile vătămate P.B. și P.L. nu s-au constituit părți civile în cauză. Instanța a reținut că, în seara zilei de 12 februarie 2003, inculpatul însoțit de fratele său B.F. și P.B. se aflau în Barul A.F. „B” pentru a consuma băuturi alcoolice. Între inculpat și P.B., care se afla în stare avansată de ebrietate a avut loc o ceartă în cursul căreia inculpatul a fost poreclit „baroi”, cuvânt care l-a lezat. Cei doi au început să se împingă, moment în care au intervenit frații lor. Inculpatul l-a invitat în afara localului pe B.P. pentru a se bate. După circa 5 minute de la ieșirea lor înafara localului, inculpatul s-a întors având în mână o țepușe de lemn de la sanie, obiect cu care lovise de mai multe ori în cap pe P.B..

În urma loviturilor primite victima a decedat. În Raportul medico-legal de necropsie se concluzionează că decesul acesteia a fost violent, cauza morții fiind insuficiența cardio-respiratorie acută de tip central, consecința hemoragiei și contuziei cerebrale, produse prin loviri repetate ale craniului cu corpuri contondente. S-a constatat că între aceste lovituri și leziunile produse există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că ar fi fost provocat de victimă. Prin decizia penală nr.352 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău – Secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva acestei sentințe.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art.385 9 pct.14 din Codul de procedură penală (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea art.73 lit.b din Codul penal. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele care urmează: Ambele instanțe au reținut corect starea de fapt, menținând calificarea juridică stabilită prin rechizitor și au aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.

Astfel, nu au considerat a fi aplicabile în speță dispozițiile art.73 lit.b din Codul penal, pentru că tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit înfracțiunea de omor calificat nu a fost determinată de o provocare din partea victimei, prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă. Dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a invitat victima afară din local „pentru a se bate”. Cuvântul „boroi” adresat de victimă inculpatului nu reprezintă „o atingere gravă a demnității persoanei, ori o altă acțiune ilicită gravă”, pentru a putea fi considerată o acțiune de provocare din partea victimei, în sensul cerut de art.73 lit.b din Codul penal. Prin urmare, instanțele au pronunțat hotărâri legale, în speță nefiind aplicabile prevederile art.73 lit.b din Codul penal, referitoare la circumstanțe atenuante.

Tot sub aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal și anume, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului, Înalta Curte constată, de asemenea, că pedeapsa a fost corect individualizată, fiind orientată spre minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat, avându-se în vedere atât gravitatea faptei (care a avut consecință suprimarea vieții unei persoane), cât și persoana inculpatului, infractor primar. Pentru argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Conform art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi.

Conform art.192 alin.(2) din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr.352 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 februarie 2003 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.