ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2004

Asupra

recursului  de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.104/P din 4 iulie 2003,  Tribunalul Neamț – Secția penală a

condamnat pe inculpatul B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art.174-175 lit.i din Codul penal, la 17 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și

b din Codul penal pe timp de 5 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat și

prevederile art.71 și 64 din Codul penal. S-a menținut starea de arest a

inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive până la 8 august 2003.

A fost dedusă detenția începând de la 13.02.2003 la zi.

În

baza art.118 lit.b din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a

unui par, corp delict.

S-a

luat act că părțile vătămate  P.B. și  P.L. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

Instanța

a reținut că, în seara zilei de 12 februarie 2003, inculpatul însoțit de

fratele său B.F. și  P.B. se aflau în Barul A.F. „B” pentru a consuma băuturi

alcoolice. Între inculpat și  P.B., care se afla în stare avansată de ebrietate

a avut loc o ceartă în cursul căreia inculpatul a fost poreclit „baroi”, cuvânt

care l-a lezat.

Cei

doi au început să se împingă, moment în care au intervenit frații lor.

Inculpatul l-a invitat în afara localului pe B.P. pentru a se bate. După circa

5 minute de la ieșirea lor înafara localului, inculpatul s-a întors având în

mână o țepușe de lemn de la sanie, obiect cu care lovise de mai multe ori în

cap pe  P.B.. În urma loviturilor primite victima a decedat. În Raportul

medico-legal de necropsie se concluzionează că decesul acesteia a fost violent,

cauza morții fiind insuficiența cardio-respiratorie acută de tip central,

consecința hemoragiei și contuziei cerebrale, produse prin loviri repetate ale

craniului cu corpuri contondente. S-a constatat că între aceste lovituri și

leziunile produse există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că ar fi fost provocat de

victimă.

Prin

decizia penală nr.352 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău – Secția

penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva acestei

sentințe.

Împotriva

deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art.385

9

pct.14 din Codul de procedură penală (când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, solicitând

reducerea pedepsei prin aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.

Examinând

recursul, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele care

urmează:

Ambele

instanțe au reținut corect starea de fapt, menținând calificarea juridică

stabilită prin rechizitor și au aplicat o pedeapsă bine individualizată în

raport cu prevederile art.72 din Codul penal, referitoare la criteriile

generale de individualizare a pedepselor.

Astfel,

nu au considerat a fi aplicabile în speță dispozițiile art.73 lit.b din Codul

penal, pentru că tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit

înfracțiunea de omor calificat nu a fost determinată de o provocare din partea

victimei, prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă

acțiune ilicită gravă. Dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a invitat victima

afară din local „pentru a se bate”. Cuvântul „boroi” adresat de victimă

inculpatului nu reprezintă „o atingere gravă a demnității persoanei, ori o altă

acțiune ilicită gravă”, pentru a putea fi considerată o acțiune de provocare

din partea victimei, în sensul cerut de art.73 lit.b din Codul penal.

Prin

urmare, instanțele au pronunțat hotărâri legale, în speță nefiind aplicabile

prevederile art.73 lit.b din Codul penal, referitoare la circumstanțe

atenuante.

Tot

sub aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de

art.72 din Codul penal și anume, gradul de pericol social al faptei săvârșite

și persoana infractorului, Înalta Curte constată, de asemenea, că pedeapsa a

fost corect individualizată, fiind orientată spre minimul special al pedepsei

prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat, avându-se în vedere atât

gravitatea faptei (care a avut consecință suprimarea vieții unei persoane), cât

și persoana inculpatului, infractor primar.

Pentru

argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Conform

art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi.

Conform

art.192 alin.(2) din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de  1.500.000 lei, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale

nr.352 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13

februarie 2003 la 14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.