ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4480/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 632 din 10 mai 2004, a condamnat pe inculpatul

C.G. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă, durata arestării preventive de la 27 iulie 2003 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la data de 27 iulie 2003, inculpatul C.G., pe fondul unui conflict

cu victima C.M. (fratele său) i-a aplicat cu un cuțit o lovitură în zona

toracică, pricinuindu-i moartea.

Fapta inculpatului s-a produs pe

fondul unui conflict interfamilial preexistent generat de împrejurarea că

victima C.M. și concubina sa B.O.V. locuiau la domiciliul inculpatului situat

în comuna Chitila, jud. Ilfov. Momentul conflictual a culminat în ziua de 27

iulie 2003 când anterior săvârșirii faptei a avut loc o discuție contradictorie

între inculpat și concubina victimei. Întrucât inculpatul C.G. se afla sub

influența băuturilor alcoolice a început să îl insulte pe fratele său C.T., a

spart o sticlă cu bere și l-a lovit în cap și în zona feței. În continuare,

C.T. împreună cu martora B.O.V. s-au deplasat la Terasa D. pentru a-l anunța pe

C.M. de cele întâmplate și apoi toți trei au revenit la domiciliul

inculpatului.

Victima împreună cu fratele său,

martorul C.T., au început să îl lovească pe inculpat cu o cazma, apoi cu o bară

metalică producându-i leziuni (echimoze, escoriații) traumatice la nivelul

brațului stâng și a antebrațului, pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile

îngrijiri medicale (conform raportului de expertiză medico-legală nr. A

1/J/169/2003). În aceste împrejurări, inculpatul a lovit victima cu cuțitul ce

îl avea asupra sa în zona toracică, pricinuindu-i moartea.

După comiterea faptei, inculpatul

C.G. a aruncat cuțitul într-o aglomerare de deșeuri metalice și menajere aflate

în curtea locuinței, de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală și

depus la Camera de Corpuri Delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Prima instanță a mai reținut că

acțiunea victimei și a martorului C.T. de a lovi pe inculpat se explică prin

comportamentul agresiv al acestuia, care în momentul imediat premergător

incidentului a afirmat, având cuțitul în mână „în seara aceasta se va comite o

crimă”.

Mai mult, martorii, membrii ai

familiei inculpatului și victimei, au declarat că inculpatul constant se

manifesta agresiv, mai ales când consuma băuturi alcoolice.

Inculpatul a prezentat leziuni

traumatice (escoriații, echimoze) pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile

îngrijiri medicale, dar acestea, apreciază prima instanță, dezvăluie că

agresiunea celor doi frați asupra sa nu era de o asemenea gravitate încât să

impună suprimarea vieții victimei prin lovire cu un cuțit în zona inimii.

În raport cu circumstanțele de fapt

s-a reținut că inculpatul a acționat în stare de provocare și s-au aplicat

prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, critica vizând individualizarea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 460/ A din 18 iunie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat.

S-a motivat că pedeapsa aplicată a

fost corect individualizată, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii

faptei și persoana inculpatului.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificându-se hotărârea atacată sub

aspectul criticii formulate de constată că, în ceea ce privește dozarea

pedepsei, nu sunt elemente de reapreciere în sensul celor solicitate, instanța

făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale prevăzute

în textul de lege arătat, prin aprecierea în egală măsură a circumstanțelor

aparținând faptei, cât și cele ale inculpatului recurent, pedeapsa apărând ca

fiind proporțională gradului de pericol social pe care îl prezintă fapta și

făptuitorul și apte să realizeze dublu scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate și cum

verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 460/ A din 18 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive de la 27 iulie 2003 la 10 septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.