ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4317/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 27

aprilie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul C.I. la 16 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 25 ianuarie 2004,

inculpatul C.I. a consumat, la domiciliul său, cu E.I., o cantitate apreciabilă

de băuturi alcoolice, ambii devenind în stare de ebrietate.

Fiindu-le atrasă atenția să nu mai

consume alcool, mama inculpatului a fost lovită și alungată din casă de către

inculpat, ea adăpostindu-se la o vecină.

Cei doi au continuat să consume băuturi

alcoolice, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, după care s-au culcat.

În dimineața zilei de 26 ianuarie

2004, cei doi trezindu-se, au continuat să consume băuturi alcoolice, până

seara, când, pe fondul stării de ebrietate, au apărut neînțelegeri între ei,

insultându-se reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul

C.I. a luat un cuțit de bucătărie și a aplicat lui E.I. 12 lovituri pe tot

corpul, victima căzând la podea, unde a și rămas până a doua zi dimineața, când

inculpatul a constatat că victima decedase.

Din raportul de expertiză medicală

rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne

și externe, consecința mai multor plăgi tăiate și înțepate, din care una

penetrantă toraco-pulmonară dreapta, cu secționarea aortei subclaviculare.

Prin decizia penală nr. 344 din 7

iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, care, personal și prin apărător, a solicitat reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Prima instanță și cea de control

judiciar au reținut, pe paza probelor administrate în cauză, o situație de fapt

corectă, încadrând, corespunzător din punct de vedere juridic, fapta săvârșită

de inculpat.

Înalta Curte constată că la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I. au fost respectate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă just

individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise și la

circumstanțele personale ale inculpatului.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat

că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi apreciată ca severă, ea fiind

necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.

În consecință, Înalta Curte,

constatând neîndeplinite cerințele motivului de recurs invocat, iar din

examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de

casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I., va deduce din

pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 344 din 7 iulie 2004

a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 ianuarie 2004 la 1

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

septembrie 2004.