ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4317/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul C.I. la 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 25 ianuarie 2004, inculpatul C.I. a consumat, la domiciliul său, cu E.I., o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, ambii devenind în stare de ebrietate. Fiindu-le atrasă atenția să nu mai consume alcool, mama inculpatului a fost lovită și alungată din casă de către inculpat, ea adăpostindu-se la o vecină.

Cei doi au continuat să consume băuturi alcoolice, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, după care s-au culcat. În dimineața zilei de 26 ianuarie 2004, cei doi trezindu-se, au continuat să consume băuturi alcoolice, până seara, când, pe fondul stării de ebrietate, au apărut neînțelegeri între ei, insultându-se reciproc. În aceste împrejurări, inculpatul C.I. a luat un cuțit de bucătărie și a aplicat lui E.I. 12 lovituri pe tot corpul, victima căzând la podea, unde a și rămas până a doua zi dimineața, când inculpatul a constatat că victima decedase. Din raportul de expertiză medicală rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne și externe, consecința mai multor plăgi tăiate și înțepate, din care una penetrantă toraco-pulmonară dreapta, cu secționarea aortei subclaviculare.

Prin decizia penală nr. 344 din 7 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, care, personal și prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Prima instanță și cea de control judiciar au reținut, pe paza probelor administrate în cauză, o situație de fapt corectă, încadrând, corespunzător din punct de vedere juridic, fapta săvârșită de inculpat. Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I. au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă just individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi apreciată ca severă, ea fiind necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen. În consecință, Înalta Curte, constatând neîndeplinite cerințele motivului de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 344 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 ianuarie 2004 la 1 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2004.