ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4815/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 174 din 23 iunie 2004, l-a condamnat pe inculpatul L.A. la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Totodată, instanța a menținut starea de arest, a dedus prevenția de la 23 aprilie 2004 la zi, a dispus confiscarea cuțitului corp delict și a luat act că A.L. nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut că: - inculpatul care provoca frecvent scandal, pe fondul consumului de alcool, locuia împreună cu mama, A.L., fratele său și familia acestuia din urmă compusă din L.G.D., soție și copilul lor minor; - în ziua de 22 aprilie 2004, în jurul orei 17,00, inculpatul a ridicat tonul la un coleg de școală al nepotului său, aflat în vizită la acesta din urmă și i-a cerut să plece; - L.G.D.

a cerut cumnatului său să lase copiii în pace, reproșându-i că este sub influența alcoolului și, deoarece inculpatul a început să-i adreseze injurii, l-a lovit în cap cu un ciomag; - nemulțumit de gestul cumnatei sale, inculpatul s-a deplasat în bucătărie, s-a înarmat cu un cuțit și apoi a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona toraco-abdominală, provocându-i plăgi înjunghiate, care au dus la decesul victimei consecutiv hemoragiei interne și externe. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului, dar și împrejurarea că deși putea să evite incidentul, a înjunghiat repetat, cu calm, pe cumnata sa, precum și afirmația că nu regretă săvârșirea faptei, făcută pe parcursul urmăririi penale.

Inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat reducerea pedepsei, considerată excesiv de severă în raport de datele sale personale și împrejurările concrete în care a comis fapta. Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpat, a casat sentința atacată și a redus pedeapsa principală de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. S-a apreciat că deși nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, lovirea prealabilă a inculpatului de către victimă, faptă determinată de comportarea lui negativă, această împrejurare trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră excesivă, în raport de circumstanțele sale personale, dar și de împrejurările în care a comis fapta, respectiv starea de provocare în care s-a aflat, lovit fiind anterior de victimă. Recursul nu este întemeiat. Din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că inițial inculpatul aflat în stare de ebrietate a adresat expresii indecente victimei care, cunoscând comportamentul deosebit de violent al inculpatului în starea respectivă, s-a înarmat cu un ciomag și pentru a-l determina să înceteze jignirile l-a lovit în zona capului.

Semnificativ este și faptul că între inculpat și victimă au existat multiple conflicte, finalizate cu agresarea de fiecare dată a victimei de către inculpat și sancționarea acestuia din urmă de către organele de poliție. Este evident așadar că în seria actelor de violență consumate în ziua săvârșirii infracțiunii, inițiativa a aparținut inculpatului. În aceste condiții nu poate fi vorba de o provocare care să-i confere inculpatului beneficiul circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că în realitate actele de violență exercitate de partea vătămată au constituit o reacție la comportamentul violent al inculpatului.

În ce privește pedeapsa principală aplicată Înalta Curte constată, că individualizarea acesteia a fost corect făcută de către instanța de apel care a dispus reducerea de la 15 ani la 12 ani închisoare, apreciind că deși nu poate fi reținută scuza provocării în favoarea inculpatului, a acordat semnificație lovirii prealabile a inculpatului de către victimă. O nouă redozare a pedepsei nu se justifică, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind pe deplin respectate de către instanța de apel, pedeapsa aplicată fiind în măsură să servească scopului, prevăzut de art. 52 C. pen. Așa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr. 564/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2004 la 27 septembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.