ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4815/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința nr. 174 din 23 iunie 2004, l-a condamnat pe inculpatul L.A.

la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. și degradarea militară pentru infracțiunea de omor, prevăzută

de art. 174 C. pen.

Totodată, instanța a menținut starea

de arest, a dedus prevenția de la 23 aprilie 2004 la zi, a dispus confiscarea

cuțitului corp delict și a luat act că A.L. nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut că:

- inculpatul care provoca frecvent

scandal, pe fondul consumului de alcool, locuia împreună cu mama, A.L., fratele

său și familia acestuia din urmă compusă din L.G.D., soție și copilul lor

minor;

- în ziua de 22 aprilie 2004, în

jurul orei 17,00, inculpatul a ridicat tonul la un coleg de școală al nepotului

său, aflat în vizită la acesta din urmă și i-a cerut să plece;

- L.G.D. a cerut cumnatului său să

lase copiii în pace, reproșându-i că este sub influența alcoolului și, deoarece

inculpatul a început să-i adreseze injurii, l-a lovit în cap cu un ciomag;

- nemulțumit de gestul cumnatei

sale, inculpatul s-a deplasat în bucătărie, s-a înarmat cu un cuțit și apoi a

aplicat acesteia mai multe lovituri în zona toraco-abdominală, provocându-i

plăgi înjunghiate, care au dus la decesul victimei consecutiv hemoragiei

interne și externe.

La individualizarea pedepsei, s-au

avut în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a

inculpatului, dar și împrejurarea că deși putea să evite incidentul, a

înjunghiat repetat, cu calm, pe cumnata sa, precum și afirmația că nu regretă

săvârșirea faptei, făcută pe parcursul urmăririi penale.

Inculpatul a declarat apel, prin

care a solicitat reducerea pedepsei, considerată excesiv de severă în raport de

datele sale personale și împrejurările concrete în care a comis fapta.

Curtea de Apel București a admis

apelul declarat de inculpat, a casat sentința atacată și a redus pedeapsa

principală de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

S-a apreciat că deși nu poate fi

reținută ca circumstanță atenuantă, lovirea prealabilă a inculpatului de către

victimă, faptă determinată de comportarea lui negativă, această împrejurare

trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră

excesivă, în raport de circumstanțele sale personale, dar și de împrejurările

în care a comis fapta, respectiv starea de provocare în care s-a aflat, lovit

fiind anterior de victimă.

Recursul nu este întemeiat.

Din probele administrate în cauză

rezultă neîndoielnic că inițial inculpatul aflat în stare de ebrietate a

adresat expresii indecente victimei care, cunoscând comportamentul deosebit de

violent al inculpatului în starea respectivă, s-a înarmat cu un ciomag și

pentru a-l determina să înceteze jignirile l-a lovit în zona capului.

Semnificativ este și faptul că între

inculpat și victimă au existat multiple conflicte, finalizate cu agresarea de

fiecare dată a victimei de către inculpat și sancționarea acestuia din urmă de

către organele de poliție.

Este evident așadar că în seria

actelor de violență consumate în ziua săvârșirii infracțiunii, inițiativa a

aparținut inculpatului.

În aceste condiții nu poate fi vorba

de o provocare care să-i confere inculpatului beneficiul circumstanței

atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că în realitate

actele de violență exercitate de partea vătămată au constituit o reacție la

comportamentul violent al inculpatului.

În ce privește pedeapsa principală

aplicată Înalta Curte constată, că individualizarea acesteia a fost corect

făcută de către instanța de apel care a dispus reducerea de la 15 ani la 12 ani

închisoare, apreciind că deși nu poate fi reținută scuza provocării în favoarea

inculpatului, a acordat semnificație lovirii prealabile a inculpatului de către

victimă.

O nouă redozare a pedepsei nu se justifică,

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind pe deplin respectate de către

instanța de apel, pedeapsa aplicată fiind în măsură să servească scopului,

prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr.

564/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23

aprilie 2004 la 27 septembrie 2004.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.