ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4941/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 497 din 8 aprilie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul I.E. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și degradarea militară. A dedus prevenția de la 1 ianuarie 2004 și a menținut starea de arest. În baza art. 113 C. pen., a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire; în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat cuțitul corp delict. S-a reținut în fapt că la 31 decembrie 2003, inculpatul, împreună cu familia sa, au mers pentru a petrece revelionul la familia T. În jurul orelor 1,30, s-au reîntors în locuință, vizionând programul la televizor până, în jurul orei 2,30, împreună cu fiul I.P.C.

și prietena acestuia R.D. Soția inculpatului, I.C. s-a culcat apoi pe canapeaua din sufragerie, iar inculpatul a mers lângă aceasta, vizionând în continuare programul la televizor. La un moment dat, a luat hotărârea să-și ucidă soția, iar pentru realizarea intenției s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie și i-a aplicat 2 lovituri în zona dorsală scapulară dreaptă. Victima s-a trezit din somn, a solicitat ajutorul fiului său, I.C., apoi s-a prăbușit la podea, moment în care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea interscapulară paramediană stângă. Martorul I.C. a intervenit și l-a imobilizat pe agresor, iar victima a decedat până la sosirea ambulanței. Din raportul medico legal de necropsie nr. 2/2004 rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive lezării organelor interne cu un corp înțepător tăietor.

Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 471 din 23 iunie 2004. Împotriva deciziei, inculpatul I.E. a declarat recurs, considerând că pedeapsa aplicată este greșit individualizată și, de asemenea, se impune a fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante. Recursul este nefondat. Instanța de fond și apel a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise, iar pedeapsa de 18 ani aplicată corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. Deși limitele pedepsei sunt între 15 și 25 de ani, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă situată între aceste limite, având în vedere afecțiunea psihică de care suferă, tulburare depresivă episod mediu și discernământ diminuat, ceea ce a impus aplicarea art. 113 C. pen.

S-a ținut cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, urmările acesteia, condițiile concrete în care s-a comis cât și faptul că victima era soția inculpatului. Recursul nefiind fondat, urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care pot fi avute în vedere din oficiu în favoarea inculpatului. Se va deduce prevenția de la 1 ianuarie 2004 la zi, iar conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.E. împotriva deciziei penale nr. 471 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 ianuarie 2004 la 4 octombrie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.