ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6842/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 727 din 1

iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul G.F.M.,

la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) din același cod, cu aplicarea art. 73 lit. b), a art. 74 lit. c) și a art. 76

lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe durata de 3

ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a dispus revocarea grațierii condiționate a restului de pedeapsă de un an și

6 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului

prin sentința penală nr. 959/2002 a Judecătoriei sectorului 5, hotărâre rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 1601/2002 a Curții de Apel București.

Totodată, s-a constatat că

infracțiunea care a format obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunile

pentru care inculpatul a fost condamnat la câte un an și 6 luni închisoare

(două pedepse) prin hotărârea menționată.

În baza art. 36 C. pen., s-a dispus

contopirea celor 3 pedepse, executând pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și

6 luni închisoare, pedeapsă constatată a fi fost executată integral.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că

părțile vătămate N.C.R. și C.N.A.S., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cuțitului folosit la săvârșirea

infracțiunii.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 19 iunie 2004, inculpatul

se plimba cu prietena sa, B.I.M.

La un moment dat, un grup de tineri

au acostat-o pe față. Inculpatul, aflat sub influența alcoolului, s-a dus la

locuința sa și a luat un cuțit cu care intenționa să-și apere prietena de

avansurile ce i se făcuseră. N.C.R., prieten și vecin cu inculpatul, sesizând

cele ce dorea să întreprindă acesta din urmă, i-a cerut cuțitul. Inițial,

inculpatul l-a refuzat, dar în cele din urmă i-a înmânat cuțitul, pe care

prietenul său l-a dat fetei și l-a lovit pe inculpat cu pumnii. Inculpatul,

enervat, a luat cuțitul din mâna prietenei lui și și-a lovit vecinul în clavicula

stângă. O altă lovitură de cuțit îndreptată spre abdomenul victimei a fost

parată de aceasta prin ridicarea mâinii drepte, cauzându-i-se lezarea.

Raportul de expertiză medico-legală

a înscris că partea vătămată a prezentat trei leziuni traumatice situate deltoidian

superior stânga, laterotoracic stâng la nivelul spațiului 5 intercostal și pe

fața palmară a mâinii drepte. S-a concluzionat că leziunile traumatice au

necesitat 22-24 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața

victimei.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În această cale de atac, parchetul a

criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegala reținere a circumstanței

atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru nelegala

soluționare a laturii civile privind despăgubirile materiale reprezentând

cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei și pentru netemeinicia

pedepsei aplicată inculpatului în ce privește reținerea de circumstanțe

atenuante.

Inculpatul și-a motivat apelul pe

netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 678 din 13 septembrie 2005, a respins, ca

nefondate, ambele apeluri declarate.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare

invocate fiind cele prevăzute în art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în

opinia sa aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 alin. (1) C. pen., și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport

cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Pentru existența infracțiunii de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) din C. pen., este

necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi

acționat cu praeterintenție.

În vederea delimitării infracțiunii

prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen., de tentativă de omor, în stabilirea

laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, respectiv

obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona spre

care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu

împrejurarea dacă lipsa unei intervenții medicale calificată și de urgență

putea avea ca rezultat moartea.

În cauză, faptele inculpatului, în

materialitatea lor, demonstrează că el a acționat cu intenția de a ucide,

dedusă din împrejurarea că, după ce a aplicat părții vătămate o lovitură de

cuțit fără ca aceasta să pericliteze grav zona lovită, el a încercat să

continue agresiunea, de această dată în abdomenul victimei, nereușita

datorându-se prezenței de spirit a celui lovit care s-a apărat prin pararea

loviturii.

În ce privește pedeapsa, se

apreciază că în considerarea criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72

C. pen., instanța orientându-se la 4 ani și 6 luni închisoare, a avut în vedere

limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, pericolul social al

faptei, mărit de atingerea adusă vieții celui lovit, dar și împrejurările în

care el a acționat, sens în care i s-au recunoscut circumstanțe atenuante

personale și reale pedeapsa fiind sub minimul prevăzut pentru tentativa la

infracțiunea de omor calificat.

Totodată, pedeapsa, executabilă prin

privare de libertate, răspunde și scopului ei, așa cum este prevăzut de art. 52

C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.F.M. împotriva deciziei penale nr. 678/ A din 13

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

decembrie 2005.