ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1312

din 19 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

pe inculpatul M.A. la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., precum și la

15 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) din

același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

În baza art. 67 pct. 2 C.

pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

Pe latură civilă, în baza art.

14 și a art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții

vătămate T.F., sumele de 62.180.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei

daune morale, precum și părții civile C.A.S. a municipiului București, suma de

48.458.191 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 19 februarie

2004, între inculpat, concubina sa T.F. și mama acesteia P.I., s-a iscat o

neînțelegere generată de un partaj vizând un imobil construit în timpul

conviețuirii celor doi, imobil în care ei locuiau împreună cu copii concubinei.

Disputa verbală s-a amplificat și, la un moment dat inculpatul a luat un ciocan

cu care și-a lovit concubina. Intervenția lui P.I. în apărarea fiicei l-a

determinat pe inculpat să o lovească pe femeie cu același ciocan, el încetând

abia când a constatat că aceasta s-a prăvălit la pământ.

Raportul medico-legal de

necropsie a înscris că P.I. a decedat ca urmare a unui traumatism

cranio-cerebral grav, moartea a fost violentă și a fost consecința multiplelor

fracturi de craniu și hemoragii cerebrale.

Planșele foto au evidențiat

numeroasele lovituri pe care victima le-a primit în zona facială și scalp.

Actul medico-legal privind-o

pe T.F. a reținut că aceasta a suferit o hemoragie cerebrală temporo-bazală

care a necesitat pentru vindecare, 50 zile îngrijiri medicale, loviturile

faciale și în zona scalpului, precum și numeroasele contuzii i-au pus în

primejdie viața.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică a relevat că inculpatul a avut discernământul păstrat

în momentul săvârșirii faptelor.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Motivele invocate de parchet

au comportat asupra greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite privind pe

partea vătămată T.F., precum și greșita aplicare a pedepsei complementare și

netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor.

Inculpatul a criticat

sentința pentru greșita stabilire a situației de fapt, el susținând că a fost

provocat de P.I. să o lovească, greșita încadrare juridică a faptei săvârșite

privind-o pe T.F. și greșita individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 986 din 20 decembrie 2004, a admis apelurile

declarate, a desființat sentința, a modificat pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în sensul că a

redus-o la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei

din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. b) din același cod, în tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din

același cod și în baza acestor din urmă texte de lege inculpatul a fost

condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art.

34 lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a menținut aplicarea art. 67

C. pen., privind degradarea militară a inculpatului.

Împotriva hotărârii

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., în opinia recurentului impunându-se reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute, cât și a circumstanțelor prevăzute de art.

74 lit. b) C. pen., acestea determinând o nouă individualizare a pedepselor.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen.,

text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la

stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, în

aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie

raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei,

la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte

elemente privitoare la persoana făptuitorului.

Constatarea uneia sau a mai

multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., nu justifică, prin ea

însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, deci, reducerea

pedepsei.

În cauză, în raport cu

gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, acesta, lovindu-și

mai întâi concubina și, apoi, când mama ei a intervenit în apărare, i-a aplicat

mai multe lovituri cu ciocanul în cap și peste față, se apreciază că numai

împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, nu justifică aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se apreciază că nici o probă nu a reținut că inculpatul ar fi fost

provocat, această circumstanță, așa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen.,

constând dintr-o puternică tulburare, emoție determinată de comportarea

victimelor sau orice violență ori atingere gravă a demnității lui sau prin altă

acțiune ilicită gravă. Susținerea inculpatului că P.I. l-ar fi lovit prima cu

ciocanul, nu a fost dovedită, organul de poliție la care el a adus la cunoștință

incidentul nesesizând vreo lovitură sau rană pe fața sau corpul lui.

În aceste condiții,

hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, recursul declarat de

inculpat va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 986 din 20

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 12 aprilie

2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2005.