ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4371/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4371/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44

din 10 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, au fost condamnați

inculpații:

1.

A.M.

la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen.; la două

pedepse de câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de

lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a

fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, iar în baza art. 67 C. pen., a fost

aplicată pedeapsa complementară a degradării militare.

A fost menținută starea de

arest și s-a computat prevenția de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004;

2. C.A.

și

pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de

lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca fiecare

inculpat să execute 8 ani închisoare.

A fost menținută starea de

arest și s-a computat prevenția de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004.

A fost obligat inculpatul A.M.,

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.F.P. SRL București, să

plătească părții civile O.S. 13.149.983 lei despăgubiri civile materiale și

100.000.000 lei daune morale.

A fost obligat fiecare

inculpat la câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte

600.000 lei, a reprezentat onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Cei trei inculpați și-au desfășurat

activitatea ca paznici, la SC S.F.P. SRL.

Ca personal de pază

inculpații aveau obligația, astfel cum rezultă din fișa postului, în situația

care vor fi surprinși braconieri, să încerce imobilizarea acestora și anunțarea

organelor de poliție în vederea predării infractorilor. Prin aceeași fișă a

postului „este interzisă agresarea fizică a braconierilor, forța fiind folosită

numai în cazurile prevăzute de lege privind legitima apărare”.

Inculpații au luat

cunoștință de obligațiile ce le reveneau, așa cum rezultă din procesele-verbale

de instructaj depuse la dosar, în care se menționează că „paznicii au luat

cunoștință de dispozițiile de mai sus și se angajează la respectarea lor, orice

încălcare fiind făcută pe propria răspundere”.

La data de 15 octombrie 2002

victima O.P., partea vătămată D.I., împreună cu martorii D.O., P.V. și P.F.

s-au deplasat în zona S.R.P. Viișoara, pentru a prinde pește.

Victima, partea vătămată și

martorii P.V. și P.F., au intrat în apă pentru a fixa plasa.

În noaptea respectivă,

inculpații C.A. și B.P. asigurau paza împreună cu inculpatul A.M. care era

însoțit de un câine. Cei trei au ajuns în zona unde se aflau victima, partea

vătămată și martorii în jurul orelor 23,00, câinele semnalând prezența unor

persoane în zonă.

Inculpații B.P. și C.A., au

executat foc de armă și s-au deplasat, în alergare, spre cei care erau în apă,

iar inculpatul A.M. a alergat cu câinele pe mal spre partea vătămată D.P.

Victima, pentru a-și asigura

scăparea a intrat în apă însă a căzut, fiind ajunsă de inculpații B.P. și C.A.,

care au adus-o la mal.

Martorii P.V. și P.F. au

alergat spre comuna Viișoara, fiind urmați după un timp scurt de D.O.

După ce au fost prinși,

victima și partea vătămată D.I. au fost conduși la sediul firmei de inculpații C.A.

și B.P.

Inculpatul A.M. l-a anunțat

pe patronul fermei, martorul D.E., în legătură cu incidentul respectiv, acesta

solicitându-i să-i conducă pe cei doi deîndată la poliția din localitate.

Această dispoziție a fost comunicată și celorlalți inculpați.

Deși aveau obligația să le

conducă pe victimă și partea vătămată la poliție, conform atribuțiilor de

serviciu și dispozițiilor date în cauză de patronul fermei, inculpații le-au

introdus pe cele două într-o magazie, deși aveau hainele unde și temperatura

era scăzută.

Inculpatul A.M. a legat

câinele de un autoturism, aproape de ușa magaziei, astfel încât victima și

partea vătămată să nu poată părăsi încăperea.

Inculpații B.P. și C.A.

și-au schimbat hainele ude după care i-au cerut părții vătămate să noteze pe o

hârtie, numele celorlalte persoane care o însoțise. În același moment,

inculpatul A.M. a lovit victima cu o coadă de vâslă la genunchi, iar pe partea

vătămată peste mâna stângă, afirmând că dreapta îi este necesară la scris.

După puțin timp, aproximativ

15 minute, inculpații C.A. și B.P. au mers să aducă plasa de pescuit ce fusese

abandonată pe malul apei, revenind în jurul orei 1,00.

Nici de această dată, cei

doi nu s-au deplasat la organele de poliție (aflate circa 1,5 km distanță,

contribuind astfel la reținerea ilegală a victimei și părții vătămate, înlesnind

astfel săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Inculpatul A.M. le-a obligat

pe partea vătămată și victimă să se lovească reciproc „pentru a se încălzi”,

deoarece aveau hainele ude.

Nemulțumit de faptul că cei

doi se loveau superficial, inculpatul A.M. le-a aplicat lovituri de intensitate

sporită, cu obiectul din lemn cu care era înarmat, în diferite zone anatomice.

După încetarea violențelor,

inculpatul le-a obligat pe cele două să mănânce pește din plasa de pescuit.

Deoarece victima a refuzat, inculpatul i-a aplicat lovituri multiple, până când

a ajuns în stare de inconștiență.

Dimineața, observând starea

în care se afla victima, inculpatul C.A. i-a dat o haină uscată și a rămas în

apropierea magaziei, până când au venit la serviciu salariații firmei.

În jurul orei 8,00,

inculpatul C.A. i-a relatat martorului D.E. că există „o problemă”. Martorii au

arătat că patronul firmei le-a reproșat că nu le-au dus pe cei două la poliție.

Imediat, victima și partea

vătămată au fost duse la dispensarul medical din comună, unde asistentul

medical, martorul V.I. a constatat că O.P. decedase.

Cu ocazia cercetării la fața

locului a fost găsită coada de vâslă cu care inculpatul A.M. a agresat victima

și partea vătămată, iar pe podea au fost descoperite pete de sânge.

Din raportul de necropsie,

se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic

și hemoragic survenit în condițiile unui politraumatism cu plăgi și hematoame

tisulare masive, prezentând aspirant sanghin pulmonar agonal. Leziunile s-au

putut produce prin loviri violente și repetate cu corp dur, posibil obiectul

corp delict incriminat (bâtă cu lungimea de circa 60 cm și diametru de 6 cm).

Nu sunt elemente morfologice ale leziunilor care să pledeze pentru producerea

acestora prin acțiunea cu patul unei arme.

Din raportul de constatare

medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rezultă că numitul D.I. a prezentat

leziuni traumatice, produse prin lovire cu corp dur ce puteau data din 15

octombrie 2002, care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

În faza de cercetare

judecătorească au fost audiați: inculpatul A.M., inculpatul B.P., inculpatul C.A.,

martorii V.I., P.F., P.V., D.O., D.E., G.L. și U.E.

Inculpatul A.M. a susținut

că nu a exercitat acte de violență, că victima ar fi decedat datorită loviturilor

pe care i le-a aplicat partea vătămată, când s-au lovit reciproc. Inculpatul C.A.

și B.P. nu au recunoscut săvârșirea faptei, arătând că au plecat ca să aducă

plasele.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații și partea responsabilă civilmente.

Inculpatul C.A. a criticat

sentința ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea încadrării

juridice dată faptei din art. 174-176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A

susținut că nu a acționat cu intenția de a ucide, nu a urmărit producerea

morții victimei, iar loviturile nu au fost aplicate în zone vitale.

Inculpatul C.A. a solicitat desființarea

sentinței și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. A susținut că în momentul comiterii faptei se afla în

patrulare și nu putea părăsi locul de pază.

Inculpatul B.P. a solicitat

desființarea sentinței și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei de 8 ani

închisoare, prea severă în raport de contribuția sa.

Partea responsabilă

civilmente a cerut desființarea sentinței și înlăturarea obligării la plata

despăgubirilor, deoarece la data săvârșirii faptei nu exista raport de

prepușenie între inculpat și SC S.F.P. SRL.

Prin decizia penală nr. 287

din 22 aprilie 2004, pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București

a fost admis apelul declarat de partea civilă și au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de inculpați.

Sentința a fost desființată

în parte și a fost înlăturată obligarea în solidar a părții responsabile

civilmente cu inculpatul A.M., la plata despăgubirilor.

Nemulțumiți și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpații au declarat recurs.

Prin memoriile, trimise din

penitenciar, inculpatul A.M., a susținut în esență că autorul moral al faptei

este D.E., căruia i-au adus la cunoștință că au prins niște braconieri și că în

loc să i-a măsuri să-i ducă la poliție le-a cerut lor să face acest lucru. A

mai arătat că după ce le-au închis în magazie pe victimă și partea vătămată,

ultimul a lovit victima reproșându-i că va avea necazuri, deoarece le-a comunicat

paznicilor și numele celorlalte persoane care au participat la braconaj.

A cerut să fie achitat,

deoarece nu a lovit victima.

Inculpatul B.P. prin

memoriile trimise din penitenciar a susținut că, patronul este vinovat,

deoarece el trebuia să i-a măsuri ca persoanele prinse braconând că fie duse la

poliție.

A arătat că nici el și nici C.A.

nu puteau să părăsească perimetrul păzit, deoarece erau înarmați, și trebuiau

să execute misiunea de patrulare – pază.

În lipsa unei cereri de

recurs motivate, apărătorul inculpatului C.P. a solicitat casarea hotărârilor

și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Din ansamblul actelor și

lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație

de fapt în concordanță cu probele administrate, au dat încadrarea juridică

legală faptelor săvârșite de fiecare inculpat și s-au aplicat pedepse just

individualizate cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa cum au declarat și

inculpații, după ce le-au reținut pe victima O.P. și partea vătămată D.I.,

acestea au fost duse și închise într-o magazie. Acest lucru a fost adus la

cunoștința martorului D.E., administratorul fermei piscicole, care le-a cerut să-i

ducă pe cei doi la poliție.

Martorul D.E. audiat în

instanță a declarat că a fost trezit din somn de inculpatul A.M., care i-a spus

că au prins niște braconieri, iar el le-a dat indicația să-i ducă la poliție.

Martorul a aflat a doua zi că paznicii nu i-au respectat ordinul că i-au ținut

pe cei doi într-o cameră, iar pe unul din ei l-au bătut.

Martorul P.F., unul dintre

tinerii care au participat la montarea plaselor, a relatat că fiind surprinși

de paznici a reușit să fugă și că după circa o oră întâlnindu-l pe D.O., acesta

i-a spus că O.P. și D.I. au fost prinși de paznici, că a văzut când aceștia

l-au bătut pe unul în apă, iar pe celălalt când a ieșit la mal au asmuțit

câinele asupra lui.

Martorul D.O. audiat la 28

octombrie 2003 a declarat că a văzut cum doi dintre paznici au intrat în apă și

l-au lovit pe O.P., deoarece acesta încercase să fugă.

I-a auzit pe paznici

chemându-l în ajutor pe cel de al treilea să-l scoată din apă pe O.P., deoarece

acesta își pierduse cunoștința. A doua zi după ce O.P. decedase a stat de vorbă

cu partea vătămată D.I. și aceasta i-a relatat că paznicii i-au dus într-o

magazie unde i-au obligat să mănânce pește crud și pentru că el a mâncat l-au

bătut mai puțin, dar pentru că O.P. a refuzat și pentru că fusese lovit și anterior

pe victimă au lovit-o mai rău.

Din plângerea făcută de

partea vătămată D.I., rezultă că după ce au fost reținuți pe baltă, au fost

conduși la fermă, unde au fost ținuți închiși într-o cameră între orele 23,30

și 8,15, păziți de unul din cei trei inculpați și un câine. Fiind păziți de

inculpatul A.M. acesta i-a lovit cu un par, i-a pus să se lovească reciproc și

să mănânce pește crud. A mai arătat că la revenirea inculpaților C.A. și B.P.,

care plecaseră după plasele de pescuit, aceștia i-au cerut inculpatului A.M. să

nu-i mai lovească și să le dea o pauză. Acești doi inculpați nu i-au agresat

fizic însă nu le-au permis să plece și nici nu i-au dus la poliție așa cum au

spus pe drumul de la baltă la fermă.

Potrivit raportului de

necropsie, victima a prezentat multiple echimoze, plăgi, hematoame subtisulare și

hemoragie subarahnoidiană difuză.

Moartea s-a datorat șocului

traumatic și hemoragiei survenită în condițiile unui politraumatism cu plăgi

zdrobite și hematoame tisulare masive. Concluzia, leziunile s-au putut produce

prin lovire violentă și repetată cu corp dur.

Coroborând constatările

medico-legale cu declarațiile părții vătămate și parțial cu declarațiile

inculpaților, rezultă evident că inculpatul A.M. a acționat cu cruzime,

uciderea victimei fiind rezultatul multiplelor lovituri care au dus la starea

de șoc.

Având în vedere cele de mai

sus, se constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

urmează a fi respinse ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenția

de la 17 octombrie 2002 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.M., B.P. și C.A., împotriva deciziei

penale nr. 287 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002 la 7

septembrie 2004, pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2004.