ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5697/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 1

iunie 2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 174 raportat la

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul G.V. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate, pentru restul rămas neexecutat de 552 zile

închisoare anterioară, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A admis în parte cererea formulată

de partea civilă S.D. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 100.000.000

lei despăgubiri materiale și 150.000.000 lei daune morale către această parte

civilă.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 2 aprilie 2004 la 1 iunie 2004.

A obligat pe inculpat la 7.000.000

lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză,

procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică judiciară,

raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, au evidențiat următoarea situație de fapt:

La solicitarea martorului F.V.D.,

proprietarul unui bar din satul Văcărești comuna Drăgănești de Vede, inculpatul

a sacrificat în gospodăria acestuia, un vițel.

Când a venit la locuința acestuia,

inculpatul era deja în stare de ebrietate și după tranșarea animalului a mai

consumat vin, iar la plecare, acesta i-a mai dat o sticlă cu 2,5 l din aceeași

băutură. Deoarece barul face corp comun cu gospodăria martorului F.V.D.,

inculpatul având asupra sa cuțitul cu care sacrificase vițelul introdus într-o

cizmă, a intrat în local, s-a așezat la masa ocupată de martorul P.M. și

împreună cu acesta au început să consume din vinul adus de autor.

În incinta barului se aflau mai

multe persoane, printre care martorii: C.V., S.G.L., C.F., P.M., P.M., G.I.,

G.G., G.F., G.C.C., S.S. și victima S.G.V.

Observând starea avansată de

ebrietate în care se afla inculpatul și că începuse să facă scandal, dar și

cunoscându-i comportamentul violent după consumul de alcool, fratele său,

martorul G.I., s-a deplasat la masa unde era autorul, i-a vărsat băutura din

pahare și i-a solicitat să meargă acasă. A izbucnit un conflict între cei doi

frați, a intervenit și celălalt frate G.G., conflict în care a fost antrenat și

martorul P.M.

Așa cum declară

martorul C.V., în cursul altercației, inculpatul G.V. a scos cuțitul din cizmă,

moment în care a intervenit S.G.V., cu intenția de a aplana conflictul dintre

frați și de a preîntâmpina urmări mai grave. Victima a reușit pentru scurt timp

să-l imobilizeze pe autor, prinzându-l de mâini și scoțându-l din local la

câțiva metri de ușa de acces și concomitent, l-a îndemnat să se liniștească și

să înceteze conduita agresivă.

Inculpatul a reușit să se desprindă

de victimă îmbrâncindu-o, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona

inimii, fugind imediat de la locul faptei.

Prăbușindu-se, victima l-a indicat

pe autor ca fiind cel care l-a înjunghiat, sub porecla acestuia, spunând „L.

m-a înțepat” (declarațiile martorilor C.V. și P.M.).

Conform concluziilor raportului de

constatare medico-legală, moartea victimei S.G.V. a fost violentă. Ea s-a

datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi înjunghiate

toracice stângi cu interesare de ventricul drept. Direcția loviturii a fost

orizontală de la dreapta la stânga și din față către spate și s-a putut produce

cu un corp dur, tăietor sau înțepător.

Declarațiile contradictorii ale

inculpatului au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză,

reținându-se vinovăția acestuia pentru infracțiunea pentru care a fost trimis

în judecată.

La individualizarea pedepsei,

conform art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pericolul deosebit de

ridicat al faptei comise, starea de recidivă și atitudinea parțial nesinceră a

inculpatului, dar și de vârsta sa tânără și regretul manifestat în fața

instanței pentru săvârșirea infracțiunii, astfel încât prin orientarea

sancțiunii spre minimul prevăzut de textul incriminator, vor fi realizate

corecția, prevenirea și reeducarea făptuitorului.

În termenul legal, împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul G.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare pentru

comiterea infracțiunii de omor calificat, întrucât, din probele administrate

rezultă lipsa intenției în suprimarea vieții victimei, fiind aplicabile

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen.;

- dacă nu se reține primul motiv de

apel, să se aibă în vedere că pedeapsa aplicată este prea mare, chiar dacă este

recidivist, solicitând reindividualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 605 din 18

august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul G.V., apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul G.V., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 1 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

Cu privire la solicitarea

inculpatului de achitare, întrucât nu a avut intenția de a ucide, se constată

că această cerere este nejustificată.

Astfel, din analiza raportului de

constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că leziunea ce a determina

cauza decesului „s-a putut produce prin acțiune cu corp dur tăietor – înțepător

cu lățimea maximă de 2,5 cm și lungimea de 7 cm, direcția de lovire fiind

orientată de la dreapta la stânga și din față către spate”.

Așa încât, susținerile inculpatului

că nu a avut intenția de a ucide și că victima s-a tăiat în cuțit în urma

faptului că, atât inculpatul cât și victima, îmbrățișați, au căzut la pământ,

sunt infirmate de aceste concluzii, cât și de declarațiile martorilor oculari

care, fiind audiați, au relevat că, pe tot parcursul desfășurării incidentului,

inculpatul și victima au fost în permanență în picioare.

Sunt de reținut, în acest sens

declarațiile martorilor C.V., S.G., P.M., G.C.

Astfel încât, cererea de achitare

formulată de inculpat nu poate fi primită, în cauză fiind dovedită vinovăția sa

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. i)

C. pen.

Cu privire a cel de al doilea motiv

de recurs, formulat în subsidiar, care vizează cuantumul pedepsei aplicate,

apreciat prea mare, solicitându-se o nouă individualizare a pedepsei în sensul

reducerii acesteia, Curtea apreciază că, în cauză, au fost avute în vedere

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și

condițiile concrete ale săvârșirii faptei, gradul deosebit de ridicat de

pericol social al infracțiunii, având ca urmare decesul victimei,

circumstanțele personale (inculpatul având condamnări anterioare, ceea ce

demonstrează perseverența infracțională), limitele de pedeapsă, aspecte ce au

condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate de executare,

este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C.

pen.

Așa încât, nu sunt motive care să

justifice solicitarea de reducere a pedepsei.

f

ață de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V., împotriva deciziei penale nr.

605 din 18 august 2004, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 2 aprilie 2004 la 3 noiembrie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2004.