ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5697/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 150 din 1 iunie 2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 20 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru restul rămas neexecutat de 552 zile închisoare anterioară, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A admis în parte cererea formulată de partea civilă S.D.

și a obligat pe inculpat la plata sumei de 100.000.000 lei despăgubiri materiale și 150.000.000 lei daune morale către această parte civilă. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 2 aprilie 2004 la 1 iunie 2004. A obligat pe inculpat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică judiciară, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, au evidențiat următoarea situație de fapt: La solicitarea martorului F.V.D., proprietarul unui bar din satul Văcărești comuna Drăgănești de Vede, inculpatul a sacrificat în gospodăria acestuia, un vițel. Când a venit la locuința acestuia, inculpatul era deja în stare de ebrietate și după tranșarea animalului a mai consumat vin, iar la plecare, acesta i-a mai dat o sticlă cu 2,5 l din aceeași băutură. Deoarece barul face corp comun cu gospodăria martorului F.V.D., inculpatul având asupra sa cuțitul cu care sacrificase vițelul introdus într-o cizmă, a intrat în local, s-a așezat la masa ocupată de martorul P.M.

și împreună cu acesta au început să consume din vinul adus de autor. În incinta barului se aflau mai multe persoane, printre care martorii: C.V., S.G.L., C.F., P.M., P.M., G.I., G.G., G.F., G.C.C., S.S. și victima S.G.V. Observând starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul și că începuse să facă scandal, dar și cunoscându-i comportamentul violent după consumul de alcool, fratele său, martorul G.I., s-a deplasat la masa unde era autorul, i-a vărsat băutura din pahare și i-a solicitat să meargă acasă. A izbucnit un conflict între cei doi frați, a intervenit și celălalt frate G.G., conflict în care a fost antrenat și martorul P.M. Așa cum declară martorul C.V., în cursul altercației, inculpatul G.V.

a scos cuțitul din cizmă, moment în care a intervenit S.G.V., cu intenția de a aplana conflictul dintre frați și de a preîntâmpina urmări mai grave. Victima a reușit pentru scurt timp să-l imobilizeze pe autor, prinzându-l de mâini și scoțându-l din local la câțiva metri de ușa de acces și concomitent, l-a îndemnat să se liniștească și să înceteze conduita agresivă. Inculpatul a reușit să se desprindă de victimă îmbrâncindu-o, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona inimii, fugind imediat de la locul faptei. Prăbușindu-se, victima l-a indicat pe autor ca fiind cel care l-a înjunghiat, sub porecla acestuia, spunând „L. m-a înțepat” (declarațiile martorilor C.V. și P.M.). Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea victimei S.G.V.

a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi înjunghiate toracice stângi cu interesare de ventricul drept. Direcția loviturii a fost orizontală de la dreapta la stânga și din față către spate și s-a putut produce cu un corp dur, tăietor sau înțepător. Declarațiile contradictorii ale inculpatului au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, reținându-se vinovăția acestuia pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. La individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pericolul deosebit de ridicat al faptei comise, starea de recidivă și atitudinea parțial nesinceră a inculpatului, dar și de vârsta sa tânără și regretul manifestat în fața instanței pentru săvârșirea infracțiunii, astfel încât prin orientarea sancțiunii spre minimul prevăzut de textul incriminator, vor fi realizate corecția, prevenirea și reeducarea făptuitorului.

În termenul legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: - greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, întrucât, din probele administrate rezultă lipsa intenției în suprimarea vieții victimei, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; - dacă nu se reține primul motiv de apel, să se aibă în vedere că pedeapsa aplicată este prea mare, chiar dacă este recidivist, solicitând reindividualizarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 605 din 18 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.V., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul G.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta. Cu privire la solicitarea inculpatului de achitare, întrucât nu a avut intenția de a ucide, se constată că această cerere este nejustificată.

Astfel, din analiza raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că leziunea ce a determina cauza decesului „s-a putut produce prin acțiune cu corp dur tăietor – înțepător cu lățimea maximă de 2,5 cm și lungimea de 7 cm, direcția de lovire fiind orientată de la dreapta la stânga și din față către spate”. Așa încât, susținerile inculpatului că nu a avut intenția de a ucide și că victima s-a tăiat în cuțit în urma faptului că, atât inculpatul cât și victima, îmbrățișați, au căzut la pământ, sunt infirmate de aceste concluzii, cât și de declarațiile martorilor oculari care, fiind audiați, au relevat că, pe tot parcursul desfășurării incidentului, inculpatul și victima au fost în permanență în picioare.

Sunt de reținut, în acest sens declarațiile martorilor C.V., S.G., P.M., G.C. Astfel încât, cererea de achitare formulată de inculpat nu poate fi primită, în cauză fiind dovedită vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Cu privire a cel de al doilea motiv de recurs, formulat în subsidiar, care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciat prea mare, solicitându-se o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Curtea apreciază că, în cauză, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și condițiile concrete ale săvârșirii faptei, gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii, având ca urmare decesul victimei, circumstanțele personale (inculpatul având condamnări anterioare, ceea ce demonstrează perseverența infracțională), limitele de pedeapsă, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Așa încât, nu sunt motive care să justifice solicitarea de reducere a pedepsei. f ață de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V., împotriva deciziei penale nr. 605 din 18 august 2004, a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 2 aprilie 2004 la 3 noiembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.