ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31

din 14 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus în temeiul

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului

B.I.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a computat detenția începând cu 23 noiembrie 2003 la zi.

A fost obligat inculpatul la

câte 900.000 lei lunar prestație periodică pentru fiecare din minorele L.I.L.

și L.A.I., începând cu 21 noiembrie 2003 și până la majorat.

Onorariul avocat oficiu în

sumă de 400.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul la

3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, s-a reținut că inculpatul B.I. era în relații de dușmănie cu L.G.,

deoarece părinții lui au avut pe rolul Judecătoriei Bacău mai multe procese

civile privind revendicarea unei suprafețe de teren.

În ziua de 21 noiembrie

2003, în jurul orelor 17,00, și apoi 19,00 - 20,00, inculpatul a mers la un bar

unde era gestionar M.P. de unde a cumpărat o sticlă de votcă și a consumat și

100 ml votcă.

În bar l-a văzut pe L.G.

care consuma și el băuturi alcoolice.

Inculpatul a mers acasă și

împreună cu cumnatul său au consumat votcă. Ulterior, inculpatul a mers la

tatăl său, iar în jurul orelor 20,30 – 21,00, s-a întâlnit cu L.G. pe care l-a

lovit cu pumnul în zona feței, iar după ce acesta a căzut l-a lovit și cu

picioarele în zona toracelui și a abdomenului. Cu picioarele i-a comprimat

toracele și ulterior în urma loviturilor primite L.G. a decedat.

Când inculpatul a ajuns

acasă i-a spus cumnatului său N.V. cum l-a lovit cu pumnii și picioarele pe

L.G. și l-a lăsat căzut în stradă.

Din raportul de constatare

medico-legală a rezultat că moartea lui L.G. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei acute interne masive consecință directă a traumatismului

toraco-abdominal.

La momentul decesului

victima L.G. avea o alcoolemie de 2,35 %.

S-a reținut că situația de

fapt a fost probată cu procesele verbale întocmite de organele de urmărire

penală, planșele foto, actele medico-legale, raportul de constatare

tehnico-științifică, privind detecția psihologică a comportamentului simulat,

declarațiile martorilor, coroborate fiind cu declarațiile inculpatului.

S-a mai reținut că din

probele administrate nu a rezultat că inculpatul a fost provocat de către

victimă, astfel încât nu a fost reținută starea de provocare solicitată de

acesta.

La individualizarea pedepsei

s-a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului.

Împotriva sentinței penale

inculpatul a declarat apel în termen legal.

În motivarea apelului a

solicitat achitarea arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 114

din 22 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat și

a redus pedeapsa aplicată de la 15 ani la 12 ani închisoare, cu reținerea

circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile art. 76

lit. a) și alin. (2) C. pen.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, însă, în

raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de persoana

inculpaților se impunea aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și aplicarea unei pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar pe latură civilă

diminuarea prestației periodice la care a fost obligat inculpatul.

Examinând cauza, în raport

de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, constată că recursul

inculpatului este nefondat.

Inculpatul se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, constând în faptul că, în seara

zilei de 21 noiembrie 2003, după ce a lovit victima cu pumnul în zona feței și

aceasta a căzut, jos fiind, inculpatul a continuat să o lovească și cu

picioarele în zona toracelui și a abdomenului, comprimându-i totodată cu

picioarele toracele pentru ca apoi abandonând-o în stradă, victima decedând la

foarte scurt timp după producerea agresiunii.

Inculpatul a săvârșit fapta

cu intenție directă, aceasta rezultând atât din împrejurările săvârșirii

acesteia, respectiv starea de veche dușmănie ce exista între acesta și victimă

cât și din cruzimea cu care a lovit victima.

Astfel, din raportul de

constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea

datorându-se hemoragiei acute interne masive, consecința directă a unui

traumatism toraco-abdominal cu fractură de stern, multiple fracturi costale și

rupturi organe interne (plămân, aortă, splină).

Nici reducerea pedepsei nu

se impune întrucât în apel instanța acordând circumstanțe atenuante

inculpatului, a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, având în vedere

toate circumstanțele săvârșirii faptei și datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

Cel de-al doilea motiv de

recurs este nefondat dat fiind că la acordarea prestației periodice s-au avut

în vedere dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cât și art. 998 C.

civ.

Cum examinând cauza din

oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat, se va deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 7 iulie 2005, cu

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr.

114 din 22 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la 7 iulie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei

noi).

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iulie 2005.