ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6666/2004

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, inculpatul B.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. Prin aceeași sentință, s-a dispus și condamnarea inculpatului A.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare. Au fost interzise inculpaților drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3.500.000 lei către partea civilă C.P. Au fost obligați inculpații la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele: Inculpații B.A. și A.C. în noaptea de 13 iunie 2003, după ce au epuizat resursele de băuturi alcoolice disponibile, după orele 24,00, s-au deplasat la domiciliul unei vecine pe nume B. (știind că aceasta are vin de vânzare) și constatând că aceasta nu este acasă, au hotărât să pătrundă în domiciliul vecin al părții vătămate C.P., pentru a face rost de bani să cumpere alcool. În jurul orelor 2,00, prin escaladarea gardului împrejmuitor, cei doi inculpați au pătruns în curte și apoi în imobil, prin forțarea ușii (spărgând un geam și înlăturând un lemn ce era amplasat în ușă).

În timp ce aceștia căutau băuturi și bani prin casă, la un moment dat, au intrat în camera unde dormea partea vătămată. Inculpatul A.C., manifestându-și intenția de a lua un televizor a provocat zgomote prin răsturnarea unei mese. Atunci partea vătămată C.P. s-a trezit și a văzut în lumina proiectată de la iluminatul stradal pe cei doi inculpați, respectiv pe A.C., care a luat televizorul și pe inculpatul B.A., care pe un ton amenințător, i-a cerut banii, intrând în posesia lor, prin constrângerea părții vătămate căreia i-a pus brutal mâna pe față și a împins-o către locul unde a supus că-i ține. Partea vătămată, realizând pericolul în care se afla, s-a conformat și a luat din buzunarul unei haine de pe scaun banii (600.00 lei) pe care-i avea și i-a predat inculpatului B.A., asigurându-i că sunt singurii bani pe care îi are și că aceștia reprezintă pensia lui.

De asemenea, partea vătămată le-a făcut cunoscut celor doi inculpați că nu va manifesta opunere, rugându-i pe aceștia să nu-i facă nimic, că este bătrân. După ce inculpații au luat banii, respectiv inculpatul B.A., și televizorul, inculpatul A.C., au părăsit camera și imobilul împreună. Din curte, aceștia au ieșit prin escaladarea aceluiași gard și au depozitat televizorul sustras într-o cameră nelocuită din blocul N. de pe strada unde locuiau. Banii sustrași, cei doi inculpați i-au cheltuit pe băuturi alcoolice, iar televizorul l-au vândut numitului M.V., căruia nu i-au făcut cunoscută împrejurarea că provine dintr-o faptă penală. Suma de bani primită din vânzare, 2.000.000 lei, cei doi inculpați au împărțit-o în mod egal.

Acest bun a fost înstrăinat ulterior, de cumpărătorul de bună credință unor persoane necunoscute. Situația de fapt rezultă din plângerea și declarațiile părții vătămate C.P., procesul verbal de cercetare la fața locului, dovada de predare-primire, procesul verbal de reconstituire a faptei și planșele fotografice, procesul verbal de confruntare, raportul neuropsihiatric privind pe inculpatul A.C., care atestă că păstrează discernământul faptei comise, declarațiile martorilor A.M., A.D., M.V., B.P., P.E. și declarațiile inculpaților B.A. și A.C. Pe parcursul cercetărilor penale, cei doi inculpați au avut o atitudine contradictorie cu privire la detalierea faptei comise, asupra și în dauna părții vătămate C. p . Vizând atenuarea răspunderii penale, inițial, aceștia au recunoscut numai fapta de furt.

Ansamblul probatoriului administrat în mod necesar și suficient indică în mod indubitabil consumarea infracțiunii de tâlhărie în forma coautoratului, în condițiile în care inculpatul B.A., în prezența inculpatului A.C. (care a luat fără drept un televizor), având cooperarea morală a acestuia, prin constrângere morală (modul cum a solicitat părții vătămate să-i predea banii) și fizică (acțiunea de brutalizare prin îmbrâncire), a deposedat partea vătămată C.P. de bani. În consecință, fapta comisă de inculpații B.A. și A.C. asupra părții vătămate C.P., în noaptea de 13 iunie 2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., față de primul inculpat, aplicându-se prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

Reținându-se vinovăția inculpaților s-a dispus condamnarea acestora așa cum s-a arătat mai sus, în latură civilă inculpații fiind obligați la 3.500.000 lei reprezentând contravaloarea televizorului sustras. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații B.A. și A.C., care au solicitat reducerea pedepselor iar prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt întrucât din probele administrate nu rezultă că au lovit victima ci doar că au sustras bunurile. Prin decizia penală nr. 150 din 18 mai 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații B.A. și A.C., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, rejudecând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de furt calificat și reducerea corespunzătoare a pedepselor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Solicitarea inculpaților în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat este neîntemeiată, fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în acțiunea de sustragere a bunurilor, inculpații au întrebuințat violența constând în tonul amenințător pe care l-au folosit în constrângerea părții vătămate de a le da banii pe care aceasta îi avea într-un buzunar, cât și faptul că au îmbrâncit-o pe aceasta cu scopul de a fi cât mai convingători, acțiuni care au indus părții vătămate o stare de teamă, aceasta rugându-i pe inculpați să nu îi facă rău. În consecință, activitatea infracțională a inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, acțiunea de furt a bunurilor fiind însoțită de constrângerea fizică și morală, caracteristice infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la solicitarea de reducere a pedepselor, Curtea apreciază că la individualizarea acestora s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările și condițiile comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele persoane ale inculpaților (au avut o atitudine oscilantă, inculpatul B.A. fiind recidivist). În consecință, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptelor și reducerea pedepselor. Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respinse recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și A.C. împotriva deciziei penale nr. 150 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2004.