ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6666/2004

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122

din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, inculpatul B.A. a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. Prin aceeași sentință, s-a dispus

și condamnarea inculpatului A.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

Au fost interzise

inculpaților drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 14 și art.

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar

la plata sumei de 3.500.000 lei către partea civilă C.P.

Au fost obligați inculpații

la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-au

reținut următoarele:

Inculpații B.A. și A.C. în

noaptea de 13 iunie 2003, după ce au epuizat resursele de băuturi alcoolice

disponibile, după orele 24,00, s-au deplasat la domiciliul unei vecine pe nume

B. (știind că aceasta are vin de vânzare) și constatând că aceasta nu este

acasă, au hotărât să pătrundă în domiciliul vecin al părții vătămate C.P.,

pentru a face rost de bani să cumpere alcool.

În jurul orelor 2,00, prin

escaladarea gardului împrejmuitor, cei doi inculpați au pătruns în curte și

apoi în imobil, prin forțarea ușii (spărgând un geam și înlăturând un lemn ce

era amplasat în ușă).

În timp ce aceștia căutau

băuturi și bani prin casă, la un moment dat, au intrat în camera unde dormea

partea vătămată. Inculpatul A.C., manifestându-și intenția de a lua un

televizor a provocat zgomote prin răsturnarea unei mese. Atunci partea vătămată

C.P. s-a trezit și a văzut în lumina proiectată de la iluminatul stradal pe cei

doi inculpați, respectiv pe A.C., care a luat televizorul și pe inculpatul

B.A., care pe un ton amenințător, i-a cerut banii, intrând în posesia lor, prin

constrângerea părții vătămate căreia i-a pus brutal mâna pe față și a împins-o

către locul unde a supus că-i ține.

Partea vătămată, realizând

pericolul în care se afla, s-a conformat și a luat din buzunarul unei haine de

pe scaun banii (600.00 lei) pe care-i avea și i-a predat inculpatului B.A.,

asigurându-i că sunt singurii bani pe care îi are și că aceștia reprezintă

pensia lui. De asemenea, partea vătămată le-a făcut cunoscut celor doi

inculpați că nu va manifesta opunere, rugându-i pe aceștia să nu-i facă nimic,

că este bătrân.

După ce inculpații au luat

banii, respectiv inculpatul B.A., și televizorul, inculpatul A.C., au părăsit

camera și imobilul împreună. Din curte, aceștia au ieșit prin escaladarea

aceluiași gard și au depozitat televizorul sustras într-o cameră nelocuită din

blocul N. de pe strada unde locuiau.

Banii sustrași, cei doi

inculpați i-au cheltuit pe băuturi alcoolice, iar televizorul l-au vândut

numitului M.V., căruia nu i-au făcut cunoscută împrejurarea că provine dintr-o

faptă penală. Suma de bani primită din vânzare, 2.000.000 lei, cei doi

inculpați au împărțit-o în mod egal. Acest bun a fost înstrăinat ulterior, de

cumpărătorul de bună credință unor persoane necunoscute.

Situația de fapt rezultă din

plângerea și declarațiile părții vătămate C.P., procesul verbal de cercetare la

fața locului, dovada de predare-primire, procesul verbal de reconstituire a

faptei și planșele fotografice, procesul verbal de confruntare, raportul

neuropsihiatric privind pe inculpatul A.C., care atestă că păstrează discernământul

faptei comise, declarațiile martorilor A.M., A.D., M.V., B.P., P.E. și

declarațiile inculpaților B.A. și A.C.

Pe parcursul cercetărilor

penale, cei doi inculpați au avut o atitudine contradictorie cu privire la

detalierea faptei comise, asupra și în dauna părții vătămate C.

p

. Vizând atenuarea răspunderii penale,

inițial, aceștia au recunoscut numai fapta de furt.

Ansamblul probatoriului

administrat în mod necesar și suficient indică în mod indubitabil consumarea

infracțiunii de tâlhărie în forma coautoratului, în condițiile în care

inculpatul B.A., în prezența inculpatului A.C. (care a luat fără drept un

televizor), având cooperarea morală a acestuia, prin constrângere morală (modul

cum a solicitat părții vătămate să-i predea banii) și fizică (acțiunea de

brutalizare prin îmbrâncire), a deposedat partea vătămată C.P. de bani.

În consecință, fapta comisă

de inculpații B.A. și A.C. asupra părții vătămate C.P., în noaptea de 13 iunie

2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.,

față de primul inculpat, aplicându-se prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

Reținându-se vinovăția

inculpaților s-a dispus condamnarea acestora așa cum s-a arătat mai sus, în

latură civilă inculpații fiind obligați la 3.500.000 lei reprezentând

contravaloarea televizorului sustras.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal au declarat apel inculpații B.A. și A.C., care au solicitat

reducerea pedepselor iar prin apărători au solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt întrucât din

probele administrate nu rezultă că au lovit victima ci doar că au sustras

bunurile.

Prin decizia penală nr. 150

din 18 mai 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal au declarat recurs inculpații B.A. și A.C., solicitând

admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, rejudecând, în principal,

schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de furt calificat și

reducerea corespunzătoare a pedepselor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Solicitarea inculpaților în

sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în

infracțiunea de furt calificat este neîntemeiată, fiind infirmată de

probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în acțiunea de

sustragere a bunurilor, inculpații au întrebuințat violența constând în tonul

amenințător pe care l-au folosit în constrângerea părții vătămate de a le da

banii pe care aceasta îi avea într-un buzunar, cât și faptul că au îmbrâncit-o

pe aceasta cu scopul de a fi cât mai convingători, acțiuni care au indus părții

vătămate o stare de teamă, aceasta rugându-i pe inculpați să nu îi facă rău.

În consecință, activitatea

infracțională a inculpaților întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, acțiunea de furt a bunurilor fiind însoțită de

constrângerea fizică și morală, caracteristice infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la solicitarea de

reducere a pedepselor, Curtea apreciază că la individualizarea acestora s-au

avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările și condițiile comiterii

faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele

persoane ale inculpaților (au avut o atitudine oscilantă, inculpatul B.A. fiind

recidivist).

În consecință, nu sunt

temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptelor și

reducerea pedepselor.

Față de aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează să fie respinse recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.A. și A.C. împotriva deciziei penale nr.

150 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei din

care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2004.