ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2975/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 537 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

- B.G.C. la 8 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c), alin. (2

1

) și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- C.C.G. la 9 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

), cu art. 75 lit. c) C. pen.;

- B.B.F. la 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a computat detenția preventivă a

inculpaților, la zi și s-a menținut starea de arest.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, iar minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente la

40.000.000 lei despăgubiri către partea civilă D.A.

S-a reținut că, în noaptea de 22

septembrie 2002, partea vătămată D.A., venită în București, se afla la barul D.P.

din orașul Cîmpina, unde consuma băuturi alcoolice, împreună cu un prieten, B.I.

În jurul orelor 1,00, au venit și

inculpații, care s-au așezat la aceeași masă cu partea vătămată, aceasta

oferindu-se să le plătească consumația. Cu această ocazie inculpații au văzut

că partea vătămată are mulți bani în geantă și s-au hotărât să o tâlhărească.

Pe la orele 4,00, toți au părăsit

barul și când au ajuns în stradă, inculpatul B.G.C. a lovit partea vătămată, cu

pumnul în piept, aceasta căzând la pământ, întrucât era în stare avansată de

ebrietate. Partea vătămată a fost lovită cu piciorul, în cap și de inculpatul C.C.G.,

iar inculpatul B.B.F. s-a aplecat și a luat geanta, în care se afla suma de

40.000.000 lei și acte, din mână.

Ulterior, inculpații și-au împărțit

între ei banii, după care au plecat în București și au cheltuit, pe

îmbrăcăminte, încălțăminte, mâncare și băutură, această sumă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând,

prin apărătorul lor, că în geantă s-au aflat numai 14.000.000 lei. S-a cerut

schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru

inculpații C.C.G. și B.B.F., în complicitate la infracțiunea de tâlhărie și

aplicarea unor pedepse corespunzătoare.

În ce-l privește pe inculpatul

minor, s-a cerut că față de acesta să se ia o măsură educativă, pentru a-i da

posibilitatea să-și continue studiile.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 124 din 12 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților, a computat detenția preventivă, la zi și i-a obligat la câte

950.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 450.000

lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpații B.B.F., B.G.C. și C.C.G., care prin apărătorul

lor au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea

severe.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și

datele referitoare la persoana inculpaților, aspecte care se regăsesc în

cuantumul pedepselor aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepselor, încât, recursurile apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se vor

deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării

preventive de la 23 septembrie 2002, la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. și B.G.C.

și de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie 2003, pentru C.C.G.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv,

avansarea către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.B.F., B.G.C. și C.C.G., împotriva deciziei penale nr.

124 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2002,

la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. și B.G.C. și de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie

2003, pentru C.C.G.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.