ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2975/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 537 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații: - B.G.C. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; - C.C.G. la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ), cu art. 75 lit. c) C. pen.; - B.B.F. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat detenția preventivă a inculpaților, la zi și s-a menținut starea de arest. Inculpații au fost obligați, în solidar, iar minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente la 40.000.000 lei despăgubiri către partea civilă D.A. S-a reținut că, în noaptea de 22 septembrie 2002, partea vătămată D.A., venită în București, se afla la barul D.P. din orașul Cîmpina, unde consuma băuturi alcoolice, împreună cu un prieten, B.I. În jurul orelor 1,00, au venit și inculpații, care s-au așezat la aceeași masă cu partea vătămată, aceasta oferindu-se să le plătească consumația. Cu această ocazie inculpații au văzut că partea vătămată are mulți bani în geantă și s-au hotărât să o tâlhărească.

Pe la orele 4,00, toți au părăsit barul și când au ajuns în stradă, inculpatul B.G.C. a lovit partea vătămată, cu pumnul în piept, aceasta căzând la pământ, întrucât era în stare avansată de ebrietate. Partea vătămată a fost lovită cu piciorul, în cap și de inculpatul C.C.G., iar inculpatul B.B.F. s-a aplecat și a luat geanta, în care se afla suma de 40.000.000 lei și acte, din mână. Ulterior, inculpații și-au împărțit între ei banii, după care au plecat în București și au cheltuit, pe îmbrăcăminte, încălțăminte, mâncare și băutură, această sumă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, prin apărătorul lor, că în geantă s-au aflat numai 14.000.000 lei.

S-a cerut schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru inculpații C.C.G. și B.B.F., în complicitate la infracțiunea de tâlhărie și aplicarea unor pedepse corespunzătoare. În ce-l privește pe inculpatul minor, s-a cerut că față de acesta să se ia o măsură educativă, pentru a-i da posibilitatea să-și continue studiile. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 124 din 12 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, a computat detenția preventivă, la zi și i-a obligat la câte 950.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 450.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații B.B.F., B.G.C. și C.C.G., care prin apărătorul lor au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe. Recursurile sunt neîntemeiate. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele referitoare la persoana inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate. Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât, recursurile apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2002, la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. și B.G.C. și de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie 2003, pentru C.C.G.

Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.B.F., B.G.C. și C.C.G., împotriva deciziei penale nr. 124 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2002, la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. și B.G.C. și de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie 2003, pentru C.C.G. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.