Decizia nr. 3869/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 33/2003 a Tribunalului Prahova

Asupra recursurilor de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 33 din 4 februarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații: M.P.S. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm C. pen., a art. 109 C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.; P.V.C. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 27 octombrie 2002, la zi pentru inculpatul M.P.S.

și de la 27 noiembrie 2002, la zi pentru inculpatul P.V.C. Totodată, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: În seara zilei de 25 octombrie 2002, în jurul orelor 23,00, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar unde se afla și partea vătămată P.B.I., cei doi inculpați, împreună cu un alt inculpat minor (condamnat în aceeași cauză) s-au hotărât să o deposedeze pe partea vătămată de bunuri și bani. În jurul orelor 0,15, inculpații urmărit-o pe partea vătămată și, prin violență, i-au sustras două inele, ceasul de la mână și portofelul cu suma de 350.000 lei. Ulterior, inculpatul P.V.C.

a valorificat ceasul părții vătămate, iar inculpatul B.I. a vândut inelul din aur. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 194 din 16 aprilie 2003, a respins apelurile inculpaților. Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, de la 27 octombrie 2002, la zi pentru inculpatul M.P.S. și de la 27 noiembrie 2002, la zi pentru inculpatul P.V.C. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (ambii au mai fost anterior condamnați pentru infracțiuni de furt calificat), instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de inculpații M.P.S. și P.V.C. împotriva deciziei nr. 194 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 27 octombrie 2002, la zi, pentru inculpatul M.P.S. și de la 27 noiembrie 2002 la zi, pentru inculpatul P.V.C. Obligă pe recurenți, să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.