ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 679

din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, printre alți inculpați, a fost

condamnat și inculpatul major F.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza

art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen. și art. 13 C. pen.

S-au aplicat prevederile

art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă surata arestării preventive de la 19

februarie 2002 la zi.

În fapt instanța de fond, a

reținut.

La data de 27 noiembrie

2001, seara, partea vătămată A.D. consumase băuturi alcoolice într-un bar unde

se aflau și inculpații A.G., F.G., S.C. și B.C.

Faptul că partea vătămată

își plătise consumația, iar restul de bani a fost pus într-una din cele două

genți care le avea asupra sa, a fost constatat de inculpați.

Profitând de neatenția

părții vătămate care se așezase lângă masa inculpaților, inculpatul A.G.

introduce mâna în sacoșa părții vătămate și-i sustrage suma de 360.000 lei.

Ulterior, partea vătămată

își ia bagajele și părăsește barul respectiv, urmat fiind de inculpați, care

s-au înțeles în prealabil să urmărească partea vătămată și să-l deposedeze de

cele două genți.

După ce au ieșit din bar,

inculpatul A.G. le povestește celorlalți inculpați despre faptul sustragerii

banilor, pe care îi împarte, și apoi au urmărit partea vătămată.

Ajuns din urmă de inculpați,

partea vătămată este lovită cu pumnii de A.G. și F.G., apoi A.C. îi smulge din

mână una din sacoșe, urmat de A.G. care îi smulge cealaltă sacoșă.

Partea vătămată, lovită,

cade iar ceilalți coinculpați S.C., B.C. asigurau paza.

Ulterior, partea vătămată a

început să strige, iar inculpații fiind alertați au fugit, întrucât se apropia

o persoană (martorul S.D.).

Inculpații au controlat

sacoșele, au consumat vinul găsit, iar celelalte bunuri le-au aruncat, ulterior

fiind găsite de organele de poliție.

Situația de fapt reținută de

instanța de judecată a rezultat prin interpretarea temeinică a probelor, chiar

dacă între declarațiile inculpaților au existat inițial unele inadvertențe,

ulterior acestea au fost înlăturate prin administrarea celorlalte probe, chiar

inculpații au precizat modul în care au acționat, precum și contribuția

fiecăruia, fapt reținut și în urma confruntărilor dintre aceștia.

Susținerile inculpatului

F.G. privind vinovăția sa, nu au putut fi confirmate de celelalte probe:

declarațiile coinculpaților A.G., A.C., a martorilor.

Incontestabile fiind toate

probele administrate și reținerea vinovăției penale față de fiecare inculpat în

parte pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată,

instanța urmează a dispune condamnarea acestora.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații F.G., A.C.,

S.C. și B.C.

Prin apelul parchetului de

critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece:

pronunța cu privire la toate infracțiunile deduse judecății.

Inculpatul F.G. a fost

trimis în judecată și pentru infracțiunea de furt calificat în forma

complicității, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul A.G. să-i

sustragă, în bar, părții vătămate suma de 360.000 lei, iar instanța de fond nu

s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de complicitate la furt calificat.

În ce-l privește pe

inculpatul S.C. acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 221 C. pen., constând în aceea că a primit suma de 5.000 lei

din banii sustrași de coinculpații A.G. și F.G. în bar, imediat după consumarea

infracțiunii de furt. Instanța a omis să dispună cu privire la această

infracțiune.

aplicat dispozițiile art. 83 C. pen., în cazul inculpatului A.G., din fișa de

cazier rezultând că prin sentința penală nr. 59 din 2 februarie 2001 a

Judecătoriei Hârlău a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare cu

suspendare condiționată cu termen de încercare de 2 ani.

dispus, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., în condițiile în care a constatat

prejudiciul nerecuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă,

confiscarea de la toți inculpații a sumei de 360.000 lei în solidar.

Confiscarea este o măsură de siguranță de drept penal, cu caracter strict

personal.

încălcate dispozițiile art. 191 alin. (3) C. pen. Obligarea inculpaților minori

la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu părțile responsabile civilmente,

deși acestea din urmă nu au fost obligate la recuperarea pagubei, este greșită.

În apelurile lor inculpații

solicită reducerea pedepselor și reindividualizarea măsurilor educative și

stabilirea libertății supravegheate în temeiul art. 103 C. pen.

Curtea de Apel Iași prin

decizia penală nr. 477 din 18 decembrie 2003 a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 679 din 7

octombrie 2003 a Tribunalului Iași pe care o desființează în parte în latura

penală și rejudecând:

În baza art. 83 C. pen.,

revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare,

aplicată inculpatului minor A.G., prin sentința penală nr. 59 din 2 februarie

2001 a Judecătoriei Hârlău și în baza art. 40 C. pen., cumulează aritmetic

această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa unică

de executat de 2 ani și 8 luni închisoare.

Condamnă pe inculpatul F.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și

art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., de la 3 ani

închisoare la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare, pedeapsă de executat pentru inculpatul F.G.

Condamnă pe inculpatul S.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare,

pedeapsă de executat.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., confiscă de la inculpatul A.G. suma de 355.000 lei, iar de la inculpatul

S.C. suma de 5.000 lei.

Menține starea de arest a

inculpaților A.G., F.G. și S.C. și deduce din pedepsele aplicate arestarea

preventivă de la 7 octombrie 2003, la zi pentru fiecare inculpat.

Respinge ca nefondate

apelurile declarate de inculpații F.G., A.C., S.C. și B.C. împotriva aceleiași

sentințe.

Revocă măsura arestării preventive

a inculpatului A.C. și dispune punerea deîndată în libertate a inculpatului

dacă nu este arestat în altă cauză.

Înlătură din sentință

dispozițiile vizând obligarea inculpaților minori la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, cheltuieli ce urmează a fi suportate doar de

inculpați.

Menține toate celelalte

dispoziții ale sentinței.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termen legal, a declarat recurs doar inculpatul F.G., solicitând

în principal a fi reapreciate probele dosarului și să se dispună achitarea sa

pentru ambele fapte pentru care a fost condamnat, în baza art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat

casarea cu trimitere la prima instanță sau reducerea pedepsei la cât a

executat.

Examinându-se actele și

probele administrate în raport de criticile aduse dar și din oficiu, se

constată că recursul inculpatului F.G. este fondat, dar în limita celor ce se

vor analiza.

Astfel se constată că, prin

încălcarea respectării dreptului de apărare al inculpatului și a ordinii gradelor

de jurisdicție, prin admiterea apelului parchetului și condamnarea inculpatului

recurent, pentru cea de a doua infracțiune (respectiv a celei de complicitate

la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 –

art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C.

pen. ), direct de către instanța de apel, au fost încălcate prevederile art.

384 C. proc. pen.

În consecință, instanța de

apel, văzând că instanța de fond a omis, a se pronunța asupra tuturor

infracțiunilor deduse judecății împotriva inculpatului F.G., că deci situația

de fapt reținută în sarcina acestuia fiind incorectă și incompletă deși probele

și actul de sesizare cuprindeau toate elementele de determinare a faptelor

deduse judecății, singura soluție legală era de admitere a apelului

parchetului, de casare a sentinței, dar cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță și nu de judecare direct în fond, în faza de soluționare a

apelului.

Cum, în acest mod inculpatul

F.G. a fost în mod nelegal privat de dreptul său de apărare și de un grad de

jurisdicție, recursul său urmează a fi admis, în baza art. 385

15

pct.

2 lit. c) C. proc. pen., casate ambele hotărâri, toate ca nelegale, în ceea ce

îl privește și trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare în limitele

celor expuse.

Se va menține starea de

arest a inculpatului F.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 477 din 18 decembrie 2003 a Curții

de Apel Iași.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași.

Trimite cauza, spre

rejudecare, la instanța de fond, Tribunalul Iași.

Menține arestarea preventivă

a inculpatului.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2004.