ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, printre alți inculpați, a fost condamnat și inculpatul major F.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă surata arestării preventive de la 19 februarie 2002 la zi. În fapt instanța de fond, a reținut. La data de 27 noiembrie 2001, seara, partea vătămată A.D. consumase băuturi alcoolice într-un bar unde se aflau și inculpații A.G., F.G., S.C.

și B.C. Faptul că partea vătămată își plătise consumația, iar restul de bani a fost pus într-una din cele două genți care le avea asupra sa, a fost constatat de inculpați. Profitând de neatenția părții vătămate care se așezase lângă masa inculpaților, inculpatul A.G. introduce mâna în sacoșa părții vătămate și-i sustrage suma de 360.000 lei. Ulterior, partea vătămată își ia bagajele și părăsește barul respectiv, urmat fiind de inculpați, care s-au înțeles în prealabil să urmărească partea vătămată și să-l deposedeze de cele două genți. După ce au ieșit din bar, inculpatul A.G. le povestește celorlalți inculpați despre faptul sustragerii banilor, pe care îi împarte, și apoi au urmărit partea vătămată.

Ajuns din urmă de inculpați, partea vătămată este lovită cu pumnii de A.G. și F.G., apoi A.C. îi smulge din mână una din sacoșe, urmat de A.G. care îi smulge cealaltă sacoșă. Partea vătămată, lovită, cade iar ceilalți coinculpați S.C., B.C. asigurau paza. Ulterior, partea vătămată a început să strige, iar inculpații fiind alertați au fugit, întrucât se apropia o persoană (martorul S.D.). Inculpații au controlat sacoșele, au consumat vinul găsit, iar celelalte bunuri le-au aruncat, ulterior fiind găsite de organele de poliție. Situația de fapt reținută de instanța de judecată a rezultat prin interpretarea temeinică a probelor, chiar dacă între declarațiile inculpaților au existat inițial unele inadvertențe, ulterior acestea au fost înlăturate prin administrarea celorlalte probe, chiar inculpații au precizat modul în care au acționat, precum și contribuția fiecăruia, fapt reținut și în urma confruntărilor dintre aceștia.

Susținerile inculpatului F.G. privind vinovăția sa, nu au putut fi confirmate de celelalte probe: declarațiile coinculpaților A.G., A.C., a martorilor. Incontestabile fiind toate probele administrate și reținerea vinovăției penale față de fiecare inculpat în parte pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța urmează a dispune condamnarea acestora. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații F.G., A.C., S.C. și B.C. Prin apelul parchetului de critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece: 1. Instanța a omis a se pronunța cu privire la toate infracțiunile deduse judecății. Inculpatul F.G. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de furt calificat în forma complicității, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul A.G.

să-i sustragă, în bar, părții vătămate suma de 360.000 lei, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de complicitate la furt calificat. În ce-l privește pe inculpatul S.C. acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., constând în aceea că a primit suma de 5.000 lei din banii sustrași de coinculpații A.G. și F.G. în bar, imediat după consumarea infracțiunii de furt. Instanța a omis să dispună cu privire la această infracțiune. 2. Instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 83 C. pen., în cazul inculpatului A.G., din fișa de cazier rezultând că prin sentința penală nr. 59 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Hârlău a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare condiționată cu termen de încercare de 2 ani.

3. Instanța de fond a dispus, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., în condițiile în care a constatat prejudiciul nerecuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, confiscarea de la toți inculpații a sumei de 360.000 lei în solidar. Confiscarea este o măsură de siguranță de drept penal, cu caracter strict personal. 4. În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 191 alin. (3) C. pen. Obligarea inculpaților minori la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu părțile responsabile civilmente, deși acestea din urmă nu au fost obligate la recuperarea pagubei, este greșită. În apelurile lor inculpații solicită reducerea pedepselor și reindividualizarea măsurilor educative și stabilirea libertății supravegheate în temeiul art. 103 C. pen.

Curtea de Apel Iași prin decizia penală nr. 477 din 18 decembrie 2003 a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași pe care o desființează în parte în latura penală și rejudecând: În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului minor A.G., prin sentința penală nr. 59 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Hârlău și în baza art. 40 C. pen., cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa unică de executat de 2 ani și 8 luni închisoare. Condamnă pe inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pedeapsă de executat pentru inculpatul F.G. Condamnă pe inculpatul S.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă de executat.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpatul A.G. suma de 355.000 lei, iar de la inculpatul S.C. suma de 5.000 lei. Menține starea de arest a inculpaților A.G., F.G. și S.C. și deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă de la 7 octombrie 2003, la zi pentru fiecare inculpat. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F.G., A.C., S.C. și B.C. împotriva aceleiași sentințe. Revocă măsura arestării preventive a inculpatului A.C. și dispune punerea deîndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Înlătură din sentință dispozițiile vizând obligarea inculpaților minori la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cheltuieli ce urmează a fi suportate doar de inculpați.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a declarat recurs doar inculpatul F.G., solicitând în principal a fi reapreciate probele dosarului și să se dispună achitarea sa pentru ambele fapte pentru care a fost condamnat, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat casarea cu trimitere la prima instanță sau reducerea pedepsei la cât a executat. Examinându-se actele și probele administrate în raport de criticile aduse dar și din oficiu, se constată că recursul inculpatului F.G. este fondat, dar în limita celor ce se vor analiza.

Astfel se constată că, prin încălcarea respectării dreptului de apărare al inculpatului și a ordinii gradelor de jurisdicție, prin admiterea apelului parchetului și condamnarea inculpatului recurent, pentru cea de a doua infracțiune (respectiv a celei de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. ), direct de către instanța de apel, au fost încălcate prevederile art. 384 C. proc. pen.

În consecință, instanța de apel, văzând că instanța de fond a omis, a se pronunța asupra tuturor infracțiunilor deduse judecății împotriva inculpatului F.G., că deci situația de fapt reținută în sarcina acestuia fiind incorectă și incompletă deși probele și actul de sesizare cuprindeau toate elementele de determinare a faptelor deduse judecății, singura soluție legală era de admitere a apelului parchetului, de casare a sentinței, dar cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și nu de judecare direct în fond, în faza de soluționare a apelului. Cum, în acest mod inculpatul F.G. a fost în mod nelegal privat de dreptul său de apărare și de un grad de jurisdicție, recursul său urmează a fi admis, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., casate ambele hotărâri, toate ca nelegale, în ceea ce îl privește și trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare în limitele celor expuse. Se va menține starea de arest a inculpatului F.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 477 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 679 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iași. Trimite cauza, spre rejudecare, la instanța de fond, Tribunalul Iași. Menține arestarea preventivă a inculpatului. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2004.