ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.243 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Vaslui au fost

condamnați inculpații H.V. și T.R. la 7 ani și 6 luni închisoare și respectiv 5

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Prin

aceeași sentință au mai fost de asemenea condamnate inculpatele H.I. la 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art.

211 alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art.75 lit. c), 74 lit. a), c)

și 76 lit. a) C. pen. și S.A. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) cu

aplicarea art. 99 și urm., 74 lit. a) și c) și 76 lit. b) C. pen.

A

menținut starea de arest a inculpaților H.V.  și T.R. și a dedus din pedepsele

aplicate reținerea și arestarea preventivă de la 21 aprilie 2003 la zi.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 20

aprilie 2003, cele două inculpate au atras partea vătămată C.T.C., sub un pod

la ieșirea din Vaslui, sub pretextul că vor întreține relații sexuale.

Inculpatele i-au anunțat pe H.V. și T.R. să vină în acel loc pentru a-l

deposeda pe partea vătămată de banii pe care acesta îi avea asupra sa.

Cei doi

inculpați au apărut și, prin surprindere au lovit-o pe partea vătămată   pe

care apoi au deposedat-o de geaca în care avea 70.000 lei, de ceas și de șapcă.

Ulterior au împărțit în mod egal banii.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost probate cu proces verbal de cercetare

la fața locului, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, dovezi de

predare-primire, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților,

procese-verbale de confruntare, declarații martori.

Împotriva

sentinței penale au declarat apel inculpații H.V., H.I. și S.A. criticând

hotărârea instanței de fond pentru greșita încadrare juridică și modul de

individualizare a pedepselor.

Prin

decizia penală nr. 417 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, apelurile

celor trei inculpați au fost respinse ca nefondate.

Inculpata

H.I. a declarat recurs.

Prin

apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe

fond achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a) raportat la

art.10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu inculpata este autoarea infracțiunii.

Recursul

declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Probele

administrate în cauză au stabilit cu certitudine, că după ce au atras partea

vătămată într-un loc izolat, sesizând că aceasta are bani asupra sa și este în

stare de ebrietate, au hotărât să-l deposedeze de suma de bani. Pentru aceasta

inculpata H.I. a rămas împreună cu partea vătămată, iar cealaltă inculpată s-a

deplasat și i-a anunțat pe cei doi inculpați, H.V. și T.R. care au exercitat

violențele în mod nemijlocit.

În

aceste condiții este neîndoielnic că toți patru inculpați au acționat

concordant în scopul deposedării părții vătămate de banii și o parte a

bunurilor pe care aceasta le avea asupra sa. Acțiunea inculpatei H.I.

reprezintă un ajutor dat celor doi autori pentru realizarea scopului

infracțional.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata H.I. împotriva deciziei penale nr. 417

din 18 noiembrie 2003  a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2004.