ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6701/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6701/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1175 din 21

septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpații: M.D. și T.F. la pedeapsa de câte 7 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Cu privire la inculpatul M.D. s-a

constatat că fapta comisă la data de 14 octombrie 2003 este concurentă cu fapta

comisă la 5 octombrie 2003.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a

contopit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin hotărâre, cu

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 326 din

5 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia

penală nr. 295 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel București, dispunând ca

inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută starea de arest

preventiv a inculpaților și s-a dedus timpul prevenției de la 15 octombrie 2003

la zi, pentru ambii inculpați.

S-a luat act că partea vătămată V.I.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a reținut că, în ziua de 14

octombrie 2003, în jurul orelor 19,45, partea vătămată V.I.C. a fost acostat de

inculpați, care i-au cerut suma de 10.000 lei. La refuzul părții vătămate, cei

doi au început să-l caute în buzunare, dar pentru că acesta voia să plece, l-au

împins pe capota unei mașini, iar inculpatul T.F. l-a amenințat cu un cuțit

pentru a-i da bani.

În acest timp, inculpatul M.D. i-a

introdus mâna în buzunarul de la pantaloni, de unde a sustras un telefon mobil.

Imediat cei doi au fugit și, cu un taxi, s-au deplasat la complexul studențesc

Grozăvești, unde l-au vândut unor studenți. Au încasat suma de 2.700.000 lei,

bani pe care i-au împărțit în mod egal și, ulterior, ei s-au despărțit.

După comiterea faptei, partea

vătămată s-a prezentat la poliție, unde a depus plângere și unde a recunoscut

dintr-un album foto pe inculpatul M.D., ca fiind unul dintre cei doi autori ai

faptei.

Ambii inculpați au recunoscut

parțial fapta, pretinzând că nu au folosit forța, ci doar au furat telefonului

mobil și au folosit banii obținuți din vânzarea lui, în scopul cumpărării

drogurilor.

Prin decizia nr. 767/ A din 15 octombrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 3530/2004, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați (apeluri

vizând reducerea pedepselor).

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs ambii inculpați, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Înalta Curte constată, că

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele

argumente:

Pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare aplicată de instanțe pentru fiecare inculpat, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., corespunde criteriilor generale de stabilire a

pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere de către

ambele instanțe, atât gravitatea faptei de tâlhărie săvârșită de două persoane,

intr-un loc public, cât și persoana infractorilor, ambii tineri, care au

recunoscut și regretat fapta, stabilindu-se o pedeapsă de 7 ani și 6 luni

închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta

săvârșită (7 ani închisoare).

Înalta Curte observă că nu se

justifică acordarea unor circumstanțe atenuante, întrucât nu sunt îndeplinite

cerințele art. 74 C. pen.

Astfel, simpla recunoaștere a faptei

de către inculpați, precum și lipsa antecedentelor penale a inculpatului T.F.,

nu reprezintă elemente suficiente, nedemonstrându-se, nici conduita bună a

infractorilor înainte de săvârșirea infracțiunii, (ambii fiind fără ocupație,

iar inculpatul M.D. având și antecedente penale), nici stăruința depusă de

inculpați pentru repararea pagubei produse, nici prezentarea lor în fața

autorității și nici deplina lor sinceritate în cursul cercetării judecătorești,

împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante, potrivit art. 74

C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constatând

că, în mod legal și justificat, ambele instanțe au stabilit și aplicat

pedepsele pentru cei doi recurenți, va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepse, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 octombrie

2003, la zi (13 decembrie 2004).

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.D. și T.F., împotriva deciziei nr. 767/ A din 15 octombrie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 octombrie 2003

la 13 decembrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2004.