ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 310 din 27 iulie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat, între alții, pe inculpatul S.M. la: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – c) și art. 76 lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 36.000 lei. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei vechi, cu titlul de cheltuieli judiciare. S-a dispus ca suma de 1.400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului la urmărirea penală și instanța de judecată să fie suportată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Partea vătămată Ț.I. și inculpații S.M. și N.S. (condamnat în cauză) locuiesc în aceeași comună. În seara zilei de 13 aprilie 2005, în jurul orei 20,00, partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi inculpați și cu numitul A.F.

într-un bar din satul Osești, unde au consumat cu toții, băuturi alcoolice. Costul băuturilor consumate a fost achitat de partea vătămată. La un moment dat, partea vătămată a afirmat că vrea să-și cumpere un casetofon de la un magazin din sat, respectiv A.F. A. SRL, motiv pentru care au înhămat la căruță un cal aparținând lui A.F. și un cal proprietatea inculpatului S.M., după care, cu toții, s-au deplasat la magazinul amintit unde partea vătămată și-a cumpărat un casetofon. Ulterior, numitul A.F. și inculpatul l-au transportat pe Ț.I. la locuința sa. Partea vătămată a rămas acasă și rezemat de prispa casei, asculta muzică la casetofon. Între timp, celelalte trei persoane s-au deplasat la locuința lui A.F.

unde au lăsat căruța, proprietarul rămânând acasă. Plecând de la A.F., pe drum, inculpatul N.S. i-a propus inculpatului să-i sustragă părții vătămate banii pe care văzuse că îi are asupra sa. După ce inițial a refuzat propunerea, ulterior a acceptat-o, astfel că, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate Ț.I., intrând în curtea casei care nu era împrejmuită cu gard. Inculpatul N.S. s-a apropiat de partea vătămată căreia i-a aplicat câteva lovituri cu palmele peste față, după care a început să-l controleze în buzunarele pantalonilor. La solicitarea inculpatului N.S., inculpatul S.M. l-a controlat pe Ț.I. într-unul din buzunarele pantalonilor unde a găsit suma de 1.100.000 lei, bani pe care i-a luat.

Deși era în stare avansată de ebrietate, partea vătămată a încercat să se ridice, moment în care, inculpatul S.M. i-a aplicat o lovitură cu palma peste față. După ce au luat banii, cei doi inculpați au părăsit curtea părții vătămate, iar pe drum au constatat că suma luată de la aceasta era de 1.000.000 lei. Pentru a putea împărți banii, cei doi inculpați s-au deplasat la magazinul A.F. G., unde S.M. a cumpărat patru sticle cu bere și o sticlă de ½ cu votcă, oferind la plată bancnota de 1.000.000 lei luată de la partea vătămată. Restul banilor, inculpații l-au împărțit în mod egal, fiecăruia revenindu-i suma de câte 500.000 lei. Ajuns acasă, inculpatul N.F. i-a dat concubinei sale suma de 300.000 lei.

În urma actelor de violență exercitate de inculpați, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră prea severă, în raport cu contribuția sa la săvârșirea faptei, datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale și situația familială deosebită, solicitând reducerea acesteia. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 331 din 6 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul S.M., a casat hotărârea atacată în parte și rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, la zi, durata arestării preventive a acestuia. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul de avocat în sumă de 100 RON să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că în mod corect prima instanță a apreciat că în favoarea inculpatului apelant se impune reținerea de circumstanțe atenuante, însă acestora nu li s-a dat o eficiență corespunzătoare, având în vedere contribuția efectivă pe care a avut-o acesta la săvârșirea faptei, împrejurarea că a acționat la îndemnul inculpatului N.S., după ce, inițial, refuzase propunerea, faptul că a stăruit în recuperarea prejudiciului, nu are antecedente penale, este tatăl a doi copii minori, soția sa este însărcinată, iar pe parcursul procesului penal a avut o comportare sinceră, toate acestea fiind de natură a duce la concluzia că atingerea scopului pedepsei arătat în art. 52 C. pen., se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai mici.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a criticat-o cu privire la greșita reducere a pedepsei aplicate inculpatului S.M., solicitând menținerea pedepsei aplicate de prima instanță, având în vedere pericolul social al faptei și modul în care a fost săvârșită aceasta. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, raportat la contribuția avută de inculpatul S.M.

la comiterea faptei (la îndemnul inculpatului N.S.), datele ce caracterizează persoana acestuia și lipsa antecedentelor penale, faptul că are în întreținere doi copii minori, soția este însărcinată, așteptând să se nască un alt copil, dar și poziția sa sinceră pe întreg parcursul procesului penal se constată că reducerea pedepsei de instanța de apel este justificată, existând suficiente temeiuri ca scopul pedepsei arătat în art. 52 C. pen., se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai reduse. Pentru considerentele ce preced, având în vedere și faptul că, verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 331 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul S.M. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 aprilie 2005, la 7 februarie 2006. Onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.