ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268

din 4 august 2004 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 574/2004,

în baza art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu art. 74 – art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., pentru inculpați.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reținută și arestarea preventivă de

la 25 aprilie 2004 la zi, pentru inculpatul B.G. și de la 29 aprilie 2004 la

zi, pentru inculpatul B.V.V.

S-a luat act că partea

vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de câte 400.000

lei pentru fiecare inculpat, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța astfel

s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 23 aprilie

2004, partea vătămată P.I. s-a deplasat la barul aparținând SC C. SRL Fetești

pentru a consuma băuturi alcoolice. În incinta barului se mai aflau inculpații

B.V.V., B.A.G. și numiții V.Șt.D., S.C. și V.M.

Partea vătămată a comandat o

sticlă de vodcă și o cafea și a ocupat un loc la una din mese. La un moment dat

inculpatul B.V.V. s-a ridicat de la masa de la care se afla, a mers la cea

ocupată de partea vătămată și i-a luat sticla de vodcă și cafeaua.

P.I. a comandat altă sticlă

de vodcă și o cafea iar inculpatul B.V.V. i le-a luat și pe acestea, fapt ce a

determinat intervenția administratorei V.M., care a solicitat inculpatului să-i

restituie băutura și cafeaua.

În această împrejurare, atât

acest inculpat cât și inculpatul  B.A.G., au început să lovească pe partea

vătămată P.I.

Administratora V.M. le-a

cerut inculpaților să părăsească barul și aceștia s-au conformat.

În momentul în care au

părăsit barul, inculpații erau însoțiți de către fiul vitreg al inculpatului

B.A.G., minorul P.F.V. în vârstă de 14 ani, D.Șt. și V.Șt.D.

Inculpatul B.A.G. i-a

relatat lui V.Șt.D. că dorește să-i sustragă banii lui P.I., deoarece observase

în bar că acesta avea o sumă mai mare de bani asupra sa.

După ce partea vătămată P.I.

a părăsit barul, martorul V.Șt.D. a plecat după aceasta pentru a vedea dacă cei

doi inculpați îi vor sustrage banii.

În timp ce se deplasa

printre blocuri partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei doi

inculpați, care au început să lovească până a căzut la pământ, după care,

inculpații i-au sustras banii din buzunar și l-au abandonat.

În tot acest timp V.Șt.D. și

minorul P.F.V. au asistat cum cei doi inculpați l-au deposedat pe P.I. de sume

de bani.

Inculpații B.V.V. și B.A.G.

i-au solicitat lui V.Șt.D. să nu spună nimănui că I-au deposedat prin violență

de bani pe numitul P.I., promițându-i că-i va da o parte din banii sustrași.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații B.V.V. și B.A.G., criticând soluția ca netemeinică

și nelegală, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se fac vinovați de

săvârșirea faptei.

Curtea, analizând apelul

formulat, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., constată că sentința este temeinică și legală, astfel

că prin decizia penală nr. 714 din 29 septembrie 2004 respinge apelul,

apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a

făcut o corectă încadrare juridică a faptelor; că din declarația părții

vătămate coroborată și confirmată de declarația martorilor V.Șt.D., martor

ocular la agresiune, S.C., I.M., P.E., D.Șt., reiese că cei doi inculpați au

lovit-o pe partea vătămată și i-au sustras 1.400.000 lei. Se mai reține faptul

că partea vătămată a fost agresată fizic, rezultă și din raportul de expertiză

medico-legală efectuat în cauză, iar declarațiile date de inculpați în faza de

urmărire penală, conduc fără echivoc la concluzia că se fac vinovați de fapta

pentru care au fost trimiși în judecată. Totodată, la individualizarea pedepsei

instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., pericolul social concret al faptei săvârșite, urmările produse,

atitudinea oscilantă a inculpaților, vârsta acestora.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații care au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se

fac vinovați de săvârșirea faptei.

Examinând cauza, în raport

de critica formulată cât și din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate.

Așa cum, pe larg a motivat

instanța de fond, din probele dosarului rezultă cu certitudine că inculpații se

fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constând în aceea că în

noaptea de 23 aprilie 2004 împreună, într-un loc public, au deposedat-o prin

violență pe partea vătămată P.I. de suma de 1.400.000 lei.

Susținerile inculpaților în

sensul nevinovăției lor sunt singulare necoroborându-se cu nici o altă probă

administrată în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate care se

coroborează în cele mai mici amânunte cu declarațiile martorilor V.M., V.Șt.D.,

P.F.V., S.C. și inclusiv raportul de expertiză medico-legală din care rezultă

că partea vătămată prezintă leziuni de violență ce pot data din data de 23 din

24 aprilie 2004.

Martorii enumerați mai sus

au văzut incidentul atât în interiorul barului cât și în afara acestuia, și

chiar sora inculpatului B.A., martora I.M. a declarat că a aflat de la acesta

că împreună cu B.V. l-au lovit pe „boschetar” și i-au luat suma de 1.400.000

lei.

Cum, motive care analizate

din oficiu și care să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă

recursurile declarate de inculpații B.A.G. și B.V.V. împotriva deciziei penale

nr. 714 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.G. și B.V.V. împotriva

deciziei penale nr. 714 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.A.G. durata arestării preventive de la25 aprilie 2004 la 27

ianuarie 2005, iar pentru inculpatul B.V.V., durata arestării preventive de la

29 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.