ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6571/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6571/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 824

din 17 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea

inculpaților:

- F.E. la 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 29 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

- P.G.A. la 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65,

raportat la art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 30 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., s-a luat act de acordul inculpaților și s-a dispus obligarea lor

în solidar la plata daunelor materiale de 1.500.000 lei către partea civilă

N.L.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 11.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 29

ianuarie 2004, orele 17,00, inculpatul P.G.A. zis P., a mers la locuința

prietenului său F.E. zis M. și de comun acord au hotărât să facă rost de bani,

sustrăgând poșete de la femei.

În acest scop cei doi au

mers pe străzile cartierului Drumul Taberei, până în jurul orei 21,00, căutând

o posibilă victimă. În cele din urmă au urmărit o femeie în troleibuz și apoi

până la intrarea într-un magazin, de unde a ieșit partea vătămată N.L.

Inculpații au renunțat la

persoana pe care au urmărit-o inițial, considerând că partea vătămată N.L. este

mult mai indicată pentru a-i fura poșeta, venind în urma acesteia la mică

distanță.

Partea vătămată a intrat în

blocul unde domiciliază și în timp ce aștepta liftul pentru a urca la etajul 9,

au venit inculpații care au dat impresia că merg la etajul 4.

Fără să bănuiască faptul că

se afla în pericol, partea vătămată a intrat în lift cu cei doi. După ce

ascensorul s-a pus în mișcare, inculpatul P.G.A., prin surprindere a apucat-o

cu un braț, a îmbrâncit-o, amenințând-o cu lama unui cater.

Inculpatul F.E. i-a smuls

poșeta de pe umăr și pentru că partea vătămată a început să țipe i-a aplicat

mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, fără a-i produce vătămări

corporale, întrucât aceasta purta căciulă de blană. În momentul în care liftul

a staționat la etajul 5, inculpații au fugit pe scări, abandonând victima care

striga după ajutor.

La ieșirea din lift

inculpatul F.E. a apucat să-i dea poșeta inculpatului P.G.A., dar cei doi nu au

reușit să se îndepărteze, fiind prinși de martorii S.F., A.C.E. și B.M.T.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații F.E.

și P.G.A.

În apelul parchetului s-a

solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, schimbarea

încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpați în infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen. și confiscarea, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a armei

albe pe care inculpatul P.G.A. a folosit-o la agresarea părții vătămate N.L.

În apelul lor inculpații au

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 552/

A din 23 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și inculpații P.G.A. și F.E.

A fost computată prevenția

inculpaților astfel:

- pentru inculpatul P.G.A.

de la 30 ianuarie 2004 la 23 iulie 2004;

- pentru inculpatul F.E. de

la 29 ianuarie 2004 la 23 iulie 2004.

Au fost obligați apelanții

inculpați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma

de câte 400.000 lei onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

P.G.A. și F.E.

În recursul său, parchetul a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză,

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților în

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., înlăturarea aplicării prevederilor art.

74 și art. 76 C. pen. și majorarea pedepselor ce urmează să fie aplicate

inculpaților.

În recursul său, inculpatul

F.E. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., respectiv, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe de natură să

garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului, precum și

de cele prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la

greșita individualizare a pedepsei, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. A

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în principal,

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, deoarece aceasta nu a

examinat toate probele administrate, din care rezultă împrejurarea că

inculpatul F.E. a fost manipulat și atras în activitatea infracțională de

inculpatul P.G.A., acesta din urmă fiind mai în vârstă și preocupat de a

săvârși fapte de natură penală. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

aplicată, ținând seama că inculpatul F.E. a avut un comportament exemplar

înainte de comiterea faptei și are o stare de sănătate precară, așa cum rezultă

din actele medicale atașate la dosar.

Apărătorul inculpatului

P.G.A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. A solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei, având în vedere că a avut o atitudine

sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut și regretat

fapta comisă și are o situație familială grea.

Examinând recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în raport de cazurile de

casare invocate și care sunt prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., se constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților, conform materialului probator administrat în

cauză, însă au dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptelor comise de

inculpați și au individualizat greșit pedepsele aplicate acestora, în raport de

prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, în plângerea sa și

în declarațiile sale date ulterior partea vătămată N.L. a relatat că unul din

cei doi agresori, identificat ulterior în persoana inculpatului F.E., i-a smuls

poșeta, în timp ce se afla în lift, iar inculpatul P.G.A. a amenințat-o cu un

cuțit pe care i l-a ținut la gât.

Aceste susțineri se

coroborează cu depozițiile inculpatului F.E. date în faza de urmărire penală,

în sensul că în timp ce liftul se afla în mișcare, inculpatul P.G.A. a scos o

lamă de cuter cu care a amenințat-o pe partea vătămată susțineri pe care le-a

menținut și în timpul cercetării judecătorești.

Același inculpat a declarat

în fața organelor de urmărire penală, că inculpatul P.G.A. purta tot timpul

asupra sa lama de cuțit, „cu care se lăuda că avea ocazia să taie și să fure

gențile femeilor în tramvaie”, iar cu o zi înainte de comiterea faptei a văzut

lama de cuțit asupra lui.

De asemenea, inculpatul P.G.A.

a confirmat folosirea cuterului la amenințarea părții vătămate, atât la

urmărirea penală, cât și cu prilejul audierii de către instanță.

Potrivit art. 151 C. pen.,

arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin

dispoziții legale, sunt asimilate armelor orice obiecte de natură a putea fi

folosite ca arme și care au fost folosite ca arme și care au fost întrebuințate

pentru atac.

Faptele inculpaților, care

pe timp de noapte, au sustras poșeta părții vătămate prin amenințare cu un

cuter și i-au aplicat lovituri cu pumnii în zona capului, pentru a păstra bunul

furat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

În consecință, instanțele au

omis să rețină în încadrarea juridică dată faptelor și prevederile literei b a

alin. (2

1

) a art. 211 C. pen., respectiv comiterea infracțiunii de

tâlhărie de persoane având asupra lor o armă.

Având în vedere gradul

ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii

lor, se constată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în favoarea inculpaților, urmând ca

acestea să fie înlăturate.

Așadar, motivele de recurs

invocate de parchet sunt fondate și urmează să fie admise.

Examinând recursurile

declarate de inculpații F.E. și P.G.A., prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de prevederile art. 385

9

pct. 10 și 14 se constată că nu

sunt fondate.

Potrivit art. 62 C. proc.

pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de

judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele.

Conform art. 63 C. proc.

pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea

existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a

săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a

cauzei.

În alin. (2) al aceluiași

articol, se stipulează că probele nu au valoare dinainte stabilite. Aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării

adevărului.

Raportând cauzei aceste

texte de lege se constată că atât organele de urmărire penală, cât și instanțele,

în vederea stabilirii adevărului și vinovăției inculpaților au administrat

toate probele pe care le-au apreciat utile și pertinente și anume, au audiat

partea vătămată, martorii Ș.F., A.C.E., B.M.T., P.E.R., S.M.D., i-au confruntat

pe cei doi inculpați, au realizat recunoașterea din grup a inculpaților de

către partea vătămată.

Așadar, în cauză nu există

motive pentru trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, astfel cum

a solicitat inculpatul F.E., deoarece a fost administrat un amplu material

probator.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie

admis.

Se vor casa decizia atacată

și sentința penală nr. 824 din 17 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de

inculpați și reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor art. 74 și art. 76

C. pen. și rejudecând;

În baza art. 334 C. proc.

pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de

inculpați din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b)

C. pen.

La stabilirea și aplicarea

pedepselor inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, se vor

avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, gradul ridicat de pericol

social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de

datele ce caracterizează persoana inculpaților, care sunt infractori primari,

au recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.

În consecință, pedepsele de

câte 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., ce urmează să le fie aplicate inculpaților F.E. și

P.G.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., sunt situate

la limita minimă prevăzută de textul de lege sancționator și sunt în măsură să

asigure reeducarea lor în vederea reintegrării lor în societate și prevenția

generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Se vor deduce din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive de la 29 ianuarie 2004 la 8 decembrie

2004 pentru inculpatul F.E. și de la 30 ianuarie 2004 la 8 decembrie 200 pentru

inculpatul P.G.A.

Având în vedere că nu există

motive pentru aplicarea unor pedepse mai mici inculpaților, urmează ca cererile

lor formulate în acest sens să fie respinse, ca nefondate.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații

P.G.A. și F.E. să fie respinse, ca nefondate.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat F.E. va fi obligat la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat P.G.A.

va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

5527/ A din 23 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpații F.E. și P.G.A.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 824 din 17 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală,

numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați și

reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor prevăzute de art. 74 și art. 76

C. pen. și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.,

în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., text de lege în baza căruia îi condamnă

pe inculpați la câte 7 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive de la 29 ianuarie 2004 la 8 decembrie

2004, pentru inculpatul F.E. și de la 30 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004

pentru inculpatul P.G.A.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații F.E. și P.G.A. împotriva deciziei penale

nr. 552/ A din 23 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

inculpat F.E. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat

și pe inculpatul P.G.A. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2004.