ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 567 din 27 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea, printre alții, a inculpaților: - B.V. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus timpul prevenției de la 16 octombrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. - M.V. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus timpul prevenției de la 16 octombrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată N.M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 15 octombrie 2003, în jurul orei 21,00, inculpații B.V., M.V. și M.F., în timp ce se aflau pe Calea Moșilor în apropierea Primăriei sectorului 2 București, au observat în spatele unui bloc un grup de tineri și s-au hotărât să se ducă la ei să le spună că sunt polițiști și să-i caute în buzunare pentru a sustrage bunuri de la ei.

S-au apropiat de tinerii respectivi și i-au întrebat dacă au droguri asupra lor, lăsându-le impresia că sunt polițiști. După ce tinerii le-au răspuns că stau de vorbă și nu au droguri asupra lor, inculpatul M.V. a început să-i controleze în buzunare, apoi l-a tras deoparte pe partea vătămată N.A.B. și în timp ce îl ținea cu o mână de gât, iar cu cealaltă mână îl amenința, l-a dus după colțul blocului unde i-a cerut să pună jos tot ce are în buzunare. Partea vătămată a scos din buzunare cheile de la apartament și telefonul mobil marca Nokia 7650 pe care le-a pus jos. Apoi inculpatul M.V. l-a chemat pe inculpatul M.F. (condamnat în aceeași cauză), care a venit, a luat telefonul și după ce l-a întrebat pe numitul N.A.

dacă are ceva de comentat, a fugit. În timpul în care inculpatul M.V. a tras pe partea vătămată N.A. după bloc, inculpatul B.V. l-a tras pe numitul B.M., după celălalt colț al blocului, unde l-a amenințat cu pumnul și după ce l-a pipăit în buzunare, i-a cerut să-i dea telefonul mobil. După ce numitul B.M. a scos telefonul din buzunar, inculpatul B.V. i l-a smuls din mână și a fugit. Părțile vătămate împreună cu doi martori au fugit după inculpatul B.V., pe care l-au prins și l-au predat organelor de poliție din cadrul secției 8 poliție. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații B.V. și M.V. solicitând reducerea pedepselor, având în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și au copii minori în întreținere.

Prin decizia penală nr. 467/ A din 22 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. A fost computată prevenția inculpaților de la 16 octombrie 2003 la 22 iunie 2004 și a fost menținută starea de arest a acestora. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M.V. și B.V., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate. Examinând recursurile în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu sunt fondate și urmează să fie respinse. Verificând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în conformitate cu probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor, atât instanța de fond cât și cea de apel au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și regretat faptele săvârșite. Așa fiind, pedepsele de câte 5 ani închisoare, aplicate celor doi inculpați sub aspectul cuantumului lor sunt în măsură să asigure reeducarea lor, în vederea reintegrării lor în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință cererile formulate de inculpați sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații B.V. și M.V. să fie respinse, ca nefondate. Se va deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2003 la 19 august 2004 pentru ambii inculpați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenții inculpați să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V. și B.V. împotriva deciziei penale nr. 467 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2003 la 19 august 2004 pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2004.