ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 567 din 27

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea,

printre alții, a inculpaților:

- B.V. la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

timpul prevenției de la 16 octombrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

- M.V. la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c), și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

timpul prevenției de la 16 octombrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată

N.M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 15 octombrie 2003, în

jurul orei 21,00, inculpații B.V., M.V. și M.F., în timp ce se aflau pe Calea

Moșilor în apropierea Primăriei sectorului 2 București, au observat în spatele

unui bloc un grup de tineri și s-au hotărât să se ducă la ei să le spună că

sunt polițiști și să-i caute în buzunare pentru a sustrage bunuri de la ei.

S-au apropiat de tinerii respectivi

și i-au întrebat dacă au droguri asupra lor, lăsându-le impresia că sunt

polițiști.

După ce tinerii le-au răspuns că

stau de vorbă și nu au droguri asupra lor, inculpatul M.V. a început să-i

controleze în buzunare, apoi l-a tras deoparte pe partea vătămată N.A.B. și în

timp ce îl ținea cu o mână de gât, iar cu cealaltă mână îl amenința, l-a dus

după colțul blocului unde i-a cerut să pună jos tot ce are în buzunare.

Partea vătămată a scos din buzunare

cheile de la apartament și telefonul mobil marca Nokia 7650 pe care le-a pus

jos.

Apoi inculpatul M.V. l-a chemat pe

inculpatul M.F. (condamnat în aceeași cauză), care a venit, a luat telefonul și

după ce l-a întrebat pe numitul N.A. dacă are ceva de comentat, a fugit.

În timpul în care inculpatul M.V. a

tras pe partea vătămată N.A. după bloc, inculpatul B.V. l-a tras pe numitul

B.M., după celălalt colț al blocului, unde l-a amenințat cu pumnul și după ce

l-a pipăit în buzunare, i-a cerut să-i dea telefonul mobil.

După ce numitul B.M. a scos

telefonul din buzunar, inculpatul B.V. i l-a smuls din mână și a fugit.

Părțile vătămate împreună cu doi

martori au fugit după inculpatul B.V., pe care l-au prins și l-au predat

organelor de poliție din cadrul secției 8 poliție.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel inculpații B.V. și M.V. solicitând reducerea pedepselor, având în

vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine sinceră

pe parcursul procesului penal și au copii minori în întreținere.

Prin decizia penală nr. 467/ A din

22 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

A fost computată prevenția

inculpaților de la 16 octombrie 2003 la 22 iunie 2004 și a fost menținută

starea de arest a acestora.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații M.V. și B.V., solicitând admiterea acestora, casarea

hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile în raport de

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se

constată că nu sunt fondate și urmează să fie respinse.

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților în conformitate cu probele administrate în cauză, iar

pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de cerințele

prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepselor, atât instanța de fond cât și cea de apel au ținut seama de gradul

ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările

comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților,

aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și regretat

faptele săvârșite.

Așa fiind, pedepsele de câte 5 ani

închisoare, aplicate celor doi inculpați sub aspectul cuantumului lor sunt în

măsură să asigure reeducarea lor, în vederea reintegrării lor în societate și

prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință cererile formulate de

inculpați sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpații B.V. și M.V. să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedepsele aplicate

timpul reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2003 la 19 august

2004 pentru ambii inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează ca recurenții inculpați să fie obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.V. și B.V. împotriva deciziei penale nr. 467 din 22

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul

reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2003 la 19 august 2004

pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.