ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2507/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1487 din 1

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul

M.N.V.,

la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76

C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 luni

după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen., și s-a dedus arestarea preventivă de la 12 august 2005.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut că, la data de 12 august 2005, inculpatul a folosit violența în

scopul de a sustrage un lănțișor de aur părții vătămate T.V.

Fapta a fost dovedită cu probele

administrate în cauză coroborate cu recunoașterea inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 38 din 26

ianuarie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului și a

desființat sentința numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei complementare,

pe care a majorat-o de la 8 luni la 2 ani închisoare și a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei, inculpatul M.N.V.

a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., greșita individualizare a pedepsei.

Recursul este nefondat.

La stabilirea pedepsei, instanțele

au aplicat corect dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., apreciind corect atât

natura și gravitatea faptei comise, tâlhărie, cât și persoana inculpatului,

infractor primar și o conduită procesuală corespunzătoare, reținând în favoarea

sa circumstanțe atenuante.

Pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare este aptă a asigura atât caracterul general preventiv cât și special

preventiv al pedepsei, astfel că nu se justifică reducerea ei.

Întrucât nu se constată motive care,

examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului

va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă de

la 12 august 2005 la 17 aprilie 2006.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.N.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 26 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 august 2005 la

17 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.