ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1045/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele

Prin sentința penală nr. 680 din 4

iulie 2002 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

inculpatului T.I.F. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate, dispunându-se contopirea restului de

pedeapsă, rămas neexecutat de 11 luni și 20 zile, din pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2494/1998 a Judecătoriei Arad,

urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.700.000 lei despăgubiri civile

către partea civilă N.D.

În fapt, prima instanță a reținut că

în ziua de 21 martie 2002, în jurul orei 16,30, inculpatul a deposedat, prin

violență, partea vătămată N.D. de două lănțișoare din aur, în valoare de

5.000.000 lei.

Unul din lănțișoare a fost găsit

asupra inculpatului, fiind restituit părții civile.

Prin decizia penală nr. 681/A din 21

octombrie 2002 Curtea de Apel București, secția a II- a penală, a respins

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

inculpatul T.I.F., apreciindu-se pedeapsa ca fiind corect aplicată acestuia.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, apreciindu-se

că individualizarea pedepsei este greșită față de gravitatea faptei comise de

inculpat și situația acestuia de recidivist, precum și inculpatul T.I.F., care

a cerut reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Analizându-se actele și lucrările de

la dosar, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt,

confirmată de probele existente, încadrând faptele comise de inculpat în textele

de lege corespunzătoare.

Pedeapsa aplicată inculpatului

T.I.F. este just individualizată, în raport de criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social al faptei comise, cât și

datele ce caracterizează persoana sa.

Astfel, fără a minimaliza pericolul

social al unor asemenea fapte totuși este de reținut valoarea modică a celor

două lănțișoare sustrase, din care asupra inculpatului nu s-a găsit decât unul,

care a și fost restituit părții vătămate.

Curtea apreciază că, atât prima

instanță, cât și instanța de control judiciar, în mod corect au reținut starea

de recidivă, cât și existența unor circumstanțe favorabile inculpatului.

În adevăr, inculpatul este

recidivist, în antecedente având o singură condamnare, el a avut o atitudine

sinceră, pe tot parcursul procesului penal, a fost de acord să acopere paguba

produsă părții vătămate și este un element tânăr, regretând fapta săvârșită.

Ca atare, se apreciază că pedeapsa

de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului,

corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură să asigure, atât

finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând motive deosebite

pentru modificarea ei.

În concluzie, pentru considerentele

arătate și în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea urmează să respingă ambele recursuri declarate în cauză, urmând să

fie menținute hotărârile atacate, ca fiind temeinice și legale.

Se va computa perioada arestării

preventive în baza art. 192 dosar nr.4927/2002 2 C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

T.I.F. împotriva deciziei penale nr. 681/A din 21 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 21 martie 2002 la 28 februarie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.