ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6625/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6625/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1037
din 25 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptei inculpatului S.D. prin înlăturarea stării de
recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2)
lit. c) C. pen., a condamnat pe acest inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest
a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 14 iunie 2004 la zi.
A mai fost obligat
inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri către partea civilă
M.I., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut instanța de fond
că, în data de 14 iunie 2004, în jurul orelor 14,30, inculpatul s-a apropiat de
partea vătămată din spate și i-a smuls de la gât două lănțișoare din aur, după
care a fugit.
Partea vătămată a urmărit pe
inculpat și alertând și alte persoane din zonă, a reușit în final să-l
imobilizeze.
În final s-a reușit
recuperarea celor două lănțișoare din care unul era rupt în bucățele.
Împotriva acestei hotărâri
inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 727
din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpat.
Și împotriva acestei hotărâri
pronunțate de instanța de control judiciar inculpatul a declarat recurs cerând
casarea acesteia, aplicarea circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință
reducerea pedepsei.
Curtea verificând hotărârile
atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de
criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Instanțele au reținut o
corectă situație de fapt ce nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea
juridică este legală.
În ceea ce privește
individualizarea pedepsei instanțele au făcut o corectă interpretare și
aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol
social concret al faptei săvârșite și de datele care caracterizează persoana
inculpatului.
Pedeapsa de cinci ani
închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, nu
poate fi redusă prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74
C. pen., având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, faptul că
inculpatul are antecedente penale deși nu este recidivist și a deposedat-o pe
partea vătămată de bijuterii întrucât avea nevoie de bani pentru a-și procura
droguri.
În consecință, Curtea, în
temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpat.
Deoarece recurentul este
arestat preventiv în această cauză, urmează ca în baza art. 88 C. pen., să se
compute detenția acestuia începând cu data de 14 iunie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.600.000
lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.
727 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă timpul
arestării preventive a inculpatului de la 14 iunie 2004 la 9 decembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 decembrie 2004.