ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3305/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1266 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2003, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 de lei către partea civilă T.M.

cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 de lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după-amiaza zilei de 28 iunie 2003, pe stradă, inculpatul M.C. a smuls lănțișorul din aur de la gâtul părții vătămate T.M. Prejudiciul cauzat este de 3.000.000 de lei. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces – verbal de cercetare la fața locului, proces – verbal de recunoaștere din grup, planșe fotografice, proces – verbal de recunoaștere de pe planșa fotografică, declarațiile martorilor P.A.

și A.I.M., declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 86/ A din 10 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Starea de arest preventiv a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C., instanța de judecată a aplicat în mod temeinic dispozițiile legale sus-arătate, ținând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite, de valoarea relativ redusă a prejudiciului, dar și de faptul că inculpatul nu a luat măsuri de recuperare a acesteia și a avut o conduită procesuală nesinceră, negând comiterea faptei și încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințarea martorului P.A. Totodată instanța de judecată a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 432 din 13 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În cauză au fost respectate cerințele art. 52 C. pen., aplicându-se o pedeapsă care, prin cuantumul și modalitatea de executare dispuse, să fie aptă să asigure reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 86 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.