ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3305/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1266 din 17

decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul M.C. a

fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2003, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 3.000.000 de lei către partea civilă T.M. cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 de lei cheltuieli judiciare

statului, din care 400.000 de lei se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 28 iunie

2003, pe stradă, inculpatul M.C. a smuls lănțișorul din aur de la gâtul părții

vătămate T.M.

Prejudiciul cauzat este de 3.000.000

de lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces – verbal de cercetare

la fața locului, proces – verbal de recunoaștere din grup, planșe fotografice,

proces – verbal de recunoaștere de pe planșa fotografică, declarațiile

martorilor P.A. și A.I.M., declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 86/ A din 10 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Starea de arest preventiv a fost

menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei,

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii

cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.,

instanța de judecată a aplicat în mod temeinic dispozițiile legale sus-arătate,

ținând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite, de valoarea

relativ redusă a prejudiciului, dar și de faptul că inculpatul nu a luat măsuri

de recuperare a acesteia și a avut o conduită procesuală nesinceră, negând comiterea

faptei și încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințarea

martorului P.A.

Totodată instanța de judecată a avut

în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința

penală nr. 432 din 13 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, la

pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În cauză au fost respectate

cerințele art. 52 C. pen., aplicându-se o pedeapsă care, prin cuantumul și

modalitatea de executare dispuse, să fie aptă să asigure reeducarea

inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 86 din 10 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.