ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1085

din 6 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 541/2004, au fost condamnați inculpații: D.S.A. la 3 ani

și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și C.A. la 7 ani închisoare, pentru

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

S-a constatat că inculpații

sunt arestați în altă cauză și s-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Au fost obligați, în

solidar, inculpații D.S.A. și C.A., iar inculpatul D.S.A. în solidar și cu

partea responsabilă civilmente D.V., la plata către partea civilă V.I. a sumei

de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, daune materiale.

În baza art. 192 C. proc.

pen., a obligat pe fiecare inculpat, inculpatul D.S.A., în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata a câte 1.800.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 7 mai 2003,

inculpatul minor a smuls de la gâtul părții vătămate V.I. un lanț din aur în

greutate de 15 grame, ajutat în acest sens de coinculpatul major.

Partea vătămată se găsea în

fața intrării de la scara 3 a blocului, scară care mai avea o intrare situată

în spatele blocului și cooperarea între inculpați s-a realizat de la început

prin aceea că inculpatul major a ținut ușa deschisă în timp ce minorul a ieșit,

simulând că ar aștepta pe cineva.

La un moment dat s-a

prefăcut că se apropie cu pași normali spre intrare, dar când a ajuns lângă

partea vătămată i-a smuls brusc lanțul de la gât apoi a intrat în fugă pe ușa

ținută în continuare deschisă de inculpatul major și ambii inculpați au părăsit

în fugă locul faptei pe ușa din spate a blocului.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond au declarat apel ambii inculpați, invocând

greșita condamnare și în subsidiar aplicarea unei pedepse prea aspre.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.S.A. și C.A.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel București a examinat dosarul cauzei sub toate aspectele

de fapt și de drept și a constatat că hotărârea apelată este legală și

temeinică.

Situația de fapt reținută de

instanța de fond este probată prin declarațiile date de partea vătămată care a

recunoscut făptuitorii (procese-verbale și planșe fotografice atașate), în

același sens fiind și declarațiile martorilor oculari D.M., S.I. și C.C.

Inculpații nu au recunoscut

faptele motivând că s-ar fi aflat în alte zone ale orașului, fără a produce

dovezi în acest sens, apărarea formală care a fost înlăturată de instanța de

fond.

Totodată s-a reținut că

faptelor săvârșite de cei doi li s-a dat încadrarea juridică legală de tâlhărie

și respectiv complicitate la această infracțiune.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, s-a considerat că instanțele au evaluat corect

atât gradul de pericol social al faptei cât și al persoanei inculpaților,

aplicând corespunzător criteriile generale prevăzute în dispozițiile art. 72 C.

pen.

Pedeapsa prevăzută de lege

este cu închisoare de la 7 la 20 ani, pentru minor limitele fiind reduse la

jumătate potrivit dispozițiilor art. 109 C. pen.

Din ancheta socială aflată

la dosar rezultă că minimul provine dintr-o familie dezorganizată, a abandonat

școala, frecventează un anturaj dubios și a mai fost condamnat cu închisoare

pentru fapte similare.

Inculpatul major este fără

ocupație, a avut o conduită procesuală negativă, ambii inculpați fiind arestați

în altă cauză, tot pentru tâlhărie.

Împotriva deciziei penale

nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, în dosarul nr. 3356/2004 au formulat recurs ambii

inculpați, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar

aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul este nefondat.

Situația de fapt este cert

dovedită cu declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de recunoaștere din

grup de către partea vătămată și depozițiile martorilor oculari D.M., S.I. și

C.C., astfel că susținerile lor în sensul că inculpații nu au săvârșit ei

faptele, sunt nefondate.

Încadrarea juridică dată

faptelor este, de asemenea, corectă în raport de situația de fapt reținută de

instanțe.

Totodată, se constată că

pedepsele aplicate, reflectă just gravitatea faptelor săvârșite și pericolul

social sporit al inculpaților, învederat de faptul că au mai comis fapte

similare, aflându-se arestați preventiv într-o altă cauză și că pe parcursul

procesului au adoptat o poziție negativă prin susținerile nesincere pe care

le-au făcut.

Neconstatându-se nici un

motiv care se ia în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând

a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a-i obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat,

din care onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații D.S.A. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 748 A din

11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca

nefondate.

Constată că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

Obligă recurenții să

plătească statului câte 1.600.000 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care

suma de 800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.