ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1085 din 6 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 541/2004, au fost condamnați inculpații: D.S.A. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și C.A. la 7 ani închisoare, pentru complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză și s-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Au fost obligați, în solidar, inculpații D.S.A. și C.A., iar inculpatul D.S.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente D.V., la plata către partea civilă V.I. a sumei de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, daune materiale. În baza art. 192 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat, inculpatul D.S.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata a câte 1.800.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 7 mai 2003, inculpatul minor a smuls de la gâtul părții vătămate V.I. un lanț din aur în greutate de 15 grame, ajutat în acest sens de coinculpatul major.

Partea vătămată se găsea în fața intrării de la scara 3 a blocului, scară care mai avea o intrare situată în spatele blocului și cooperarea între inculpați s-a realizat de la început prin aceea că inculpatul major a ținut ușa deschisă în timp ce minorul a ieșit, simulând că ar aștepta pe cineva. La un moment dat s-a prefăcut că se apropie cu pași normali spre intrare, dar când a ajuns lângă partea vătămată i-a smuls brusc lanțul de la gât apoi a intrat în fugă pe ușa ținută în continuare deschisă de inculpatul major și ambii inculpați au părăsit în fugă locul faptei pe ușa din spate a blocului. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel ambii inculpați, invocând greșita condamnare și în subsidiar aplicarea unei pedepse prea aspre.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.S.A. și C.A. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a examinat dosarul cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept și a constatat că hotărârea apelată este legală și temeinică. Situația de fapt reținută de instanța de fond este probată prin declarațiile date de partea vătămată care a recunoscut făptuitorii (procese-verbale și planșe fotografice atașate), în același sens fiind și declarațiile martorilor oculari D.M., S.I. și C.C. Inculpații nu au recunoscut faptele motivând că s-ar fi aflat în alte zone ale orașului, fără a produce dovezi în acest sens, apărarea formală care a fost înlăturată de instanța de fond.

Totodată s-a reținut că faptelor săvârșite de cei doi li s-a dat încadrarea juridică legală de tâlhărie și respectiv complicitate la această infracțiune. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, s-a considerat că instanțele au evaluat corect atât gradul de pericol social al faptei cât și al persoanei inculpaților, aplicând corespunzător criteriile generale prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen. Pedeapsa prevăzută de lege este cu închisoare de la 7 la 20 ani, pentru minor limitele fiind reduse la jumătate potrivit dispozițiilor art. 109 C. pen. Din ancheta socială aflată la dosar rezultă că minimul provine dintr-o familie dezorganizată, a abandonat școala, frecventează un anturaj dubios și a mai fost condamnat cu închisoare pentru fapte similare.

Inculpatul major este fără ocupație, a avut o conduită procesuală negativă, ambii inculpați fiind arestați în altă cauză, tot pentru tâlhărie. Împotriva deciziei penale nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3356/2004 au formulat recurs ambii inculpați, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege. Recursul este nefondat. Situația de fapt este cert dovedită cu declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de recunoaștere din grup de către partea vătămată și depozițiile martorilor oculari D.M., S.I.

și C.C., astfel că susținerile lor în sensul că inculpații nu au săvârșit ei faptele, sunt nefondate. Încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea, corectă în raport de situația de fapt reținută de instanțe. Totodată, se constată că pedepsele aplicate, reflectă just gravitatea faptelor săvârșite și pericolul social sporit al inculpaților, învederat de faptul că au mai comis fapte similare, aflându-se arestați preventiv într-o altă cauză și că pe parcursul procesului au adoptat o poziție negativă prin susținerile nesincere pe care le-au făcut. Neconstatându-se nici un motiv care se ia în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a-i obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații D.S.A. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 748 A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții să plătească statului câte 1.600.000 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.