ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4591/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 25

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:

- D.H.F.A. la 6 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

și a art. 71 – art. 64 C. pen.

- C.Șt.A. la 10 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 75 lit. c) C.

pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1482/2001 a Judecătoriei sector 5 București, pedeapsă

ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final,

inculpatul C.Șt. va executa 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului C.Șt.A. și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata

reținerii de o zi (19 martie 2001) și durata arestării preventive, de la 24

iunie 2003, la zi.

S-a constatat că inculpatul D.H.F.A.

este arestat în altă cauză.

Inculpații au fost obligați în

solidar, la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul

sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 10 iunie 2003, în

jurul orei 21,30, inculpatul C.Șt. a smuls două lanțuri din aur, cu medalion și

cruciuliță, de la gâtul părții vătămate B.D., care cobora din tramvai.

Încercând să-l urmărească pe inculpat, partea vătămată a fost oprită de

coinculpatul D.H.F.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 369/ A din 18 mai 2004, a respins apelurile

declarate de cei doi inculpați.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpatului C.Șt. și a dedus, din pedeapsă, durata reținerii de 1 zi (19

martie 2001) și a arestării preventive, de la 24 iunie  2003, la zi.

S-a luat act că inculpatul D.H.F.

este arestat în altă cauză.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond,

pentru administrare de noi probe.

Inculpatul D.H.F. a solicitat, în

subsidiar, achitarea, iar, în situația în care se reține că a comis tâlhăria,

reducerea pedepsei aplicate.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Din examinarea probelor administrate

în cauză, rezultă că faptele și vinovăția inculpaților au fost corect reținute

și sunt cert dovedite, iar încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare

dispozițiilor legii.

Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

de către inculpatul C.Șt., cu complicitatea inculpatului D.H.F. rezultă din

declarațiile părții vătămate, care a descris împrejurările în care a fost

deposedată, prin smulgere de bijuterii și care i-a recunoscut pe cei doi

inculpați din albumele și planșele foto, precum și din grup.

De altfel, prin declarația dată

organelor de poliție și la procuror, inculpatul D.H.F. a recunoscut

participația sa la săvârșirea tâlhăriei, a cărei autor a fost inculpatul C.Șt.,

descriind, în amănunt, cum anume au procedat.

Așa fiind, nu se justifică cererea

de casare a hotărârilor și de trimitere a cauzei spre rejudecare, și nici cea

de achitare.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunilor, reflectat de modul în care inculpații au

conceput și realizat deposedarea victimei de bijuterii, în timp ce aceasta

cobora din tramvai, pedepsele au fost just individualizate și nu există

temeiuri pentru reducerea lor.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

inculpaților să fie respinse ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații D.H.F.A. și C.Șt.A. împotriva deciziei nr. 369/ A din 18 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului C.Șt.A. timpul reținerii de o zi, 19 martie 2001, și durata

arestării preventive de la 24 iunie 2003, la zi.

Constată că inculpatul D.H.F.A. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenți să plătească

statului cheltuieli judiciare astfel: C.Șt.A. 1.200.000 lei, iar D.H.F.A.

1.600.000 lei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă

de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2004.