ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6503/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1025 din 24 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. S-a computat detenția de la 15 iunie 2004 și s-a menținut starea de arest. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la 15 iunie 2004 aflându-se în stația de tramvai R.A.T.B. Patinoarul Național, a smuls un lănțișor de aur de la gâtul părții vătămate D.R. Sesizând că a fost victima unei infracțiuni, partea vătămată a atenționat-o pe prietena sa, martora I.A.

și împreună au plecat în căutarea inculpatului care însă fusese deja reținut de o patrulă a poliției. Ulterior, l-a identificat ca autor al tâlhăriei, faptă pe care inculpatul P.V. a recunoscut-o. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 725 din 8 octombrie 2004. Împotriva deciziei a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei de 7 ani, invocând ca temei dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanța de fond și apoi cea de apel a făcut o corectă evaluare a criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată este corespunzătoare pericolului social concret al faptei, împrejurărilor și modalităților în care a fost comisă, precum și elementelor care circumstanțiază persoana inculpatului-condamnat în minoritate pentru infracțiuni de furt.

Cum din examinarea cauzei în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa detenția de la 15 iunie 2004 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 725 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2004 la 6 decembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.