ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2004

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.883 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală a fost condamnat inculpatul G.G. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit.b) C. pen. la 7 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., iar potrivit art. 65 din același cod au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei. Conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu și contopirea restului de 788 zile rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 21 iunie 2003 la zi. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 21 iunie 2003, în jurul orelor 2, în timp ce se deplasa pe stradă, inculpatul care era însoțit de două persoane, a acostat pe partea vătămată, i-a smuls lănțișorul de aur de la gât și l-a lovit cu pumnul în față. Partea vătămată l-a urmărit pe inculpat, fiind ajutat de martorul T.N. care a observat comiterea infracțiunii din autoturismul taxi la volanul căruia se afla și era staționat la câțiva metri de la locul faptei. După imobilizarea inculpatului, asupra acestuia s-a găsit o bucată din lănțișorul de aur, pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al său, din faptul că prezenta un nod pe care îl făcuse personal.

Situația de fapt și vinovăția inuclpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a declarațiilor și plângerii părții vătămate, a declarațiilor martorilor, probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 705 din 26 noiembrie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat, a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și condamnarea inculpatului, în baza acestui text, la 8 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.168 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu și contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată, urmând să execute 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C. pen.. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 21 iunie 2003 la zi. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile formulate de parchet și inculpat, a considerat că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile agravantei prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

referitoare la tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane, întrucât, fapta a fost comisă printr-o acțiune spontană exclusiv de către inculpat, fără ca însoțitorii săi să aibă vreo contribuție concretă la deposedarea părții vătămate de lănțișorul de aur pe care îl purta la gât. De asemenea, instanța de control, considerând întemeiată critica din apelul parchetului, a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță nu a fost just individualizată fiind considerată prea mică în raport cu pericolul social grav al faptei și făptuitorului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie după o condamnare anterioară pentru furt și tâlhărie. Pe cale de consecință, s-a apreciat nefondată solicitarea din apelul inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct.14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea ei. Recursul declarat este neîntemeiat . Din examinarea actelor actelor dosarului se constată că instanța de control judiciar a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea în noaptea de 21 iunie 2003 a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. constând în smulgerea lănțișorului de aur pe care îl purta la gât partea vătămată.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru această infracțiune reflectă,potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei comise, ține seama de împrejurările săvârșirii ei, pe timp de noapte și în loc public, precum și de persoana inculpatului care a dovedit sinceritate în timpul procesului și se află în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l fapte similare de furt și tâlhărie. Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura conform art. 52 C. pen. prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate dispozițile legale arătate și nerezultând temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei, critica inculpatului recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce arestarea preventivă de la 21 iunie 2003 la 4 februarie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 705 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2003 la 4 februarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.