ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2004

Asupra  recursului  de față ;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.883 din 9 octombrie 2003  a Tribunalului București, secția a

II-a penală a fost condamnat inculpatul

G.G. în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit.b) C.

pen. la 7 ani închisoare.

S-au

aplicat dispozițiile art. 71 și 64  C. pen., iar potrivit art. 65 din același

cod au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei.

Conform

art. 61 C. pen. s-a  dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din

executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168

din 3 decembrie 2001 a  Tribunalului Giurgiu și contopirea restului de 788 zile

rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la

21 iunie 2003 la zi.

S-a

luat act că partea vătămată  nu s-a constituit parte civilă.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că, în noaptea de  21

iunie 2003, în jurul orelor 2,  în timp ce se deplasa  pe stradă, inculpatul

care era însoțit de două persoane, a acostat pe partea vătămată, i-a smuls

lănțișorul de aur de la gât și l-a lovit cu pumnul în față.

Partea

vătămată l-a urmărit pe inculpat, fiind ajutat de martorul T.N. care a observat

comiterea infracțiunii din autoturismul taxi la volanul căruia se afla și era

staționat la câțiva metri de la locul faptei.

După

imobilizarea inculpatului, asupra acestuia s-a găsit o bucată din lănțișorul de

aur, pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al său,  din faptul că

prezenta un nod pe care îl făcuse personal.

Situația

de fapt și vinovăția inuclpatului au fost stabilite în baza  procesului verbal

de constatare a infracțiunii flagrante, a declarațiilor și plângerii părții

vătămate, a declarațiilor martorilor, probe coroborate cu  recunoașterile

inculpatului.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 705 din 26

noiembrie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și de  inculpat, a desființat în parte sentința primei instanțe și

rejudecând a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

condamnarea inculpatului, în baza acestui text, la 8 ani închisoare.

Conform

art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei.

În

baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate  din

executarea  pedepsei  de  6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.168

din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu și contopirea restului rămas

neexecutat cu pedeapsa aplicată,  urmând să execute 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C. pen..

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la

21 iunie 2003 la zi.

Pentru

a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile formulate de

parchet și inculpat, a considerat că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile

agravantei prevăzută de art. 211  alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

referitoare la tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane, întrucât,

fapta a fost comisă printr-o acțiune spontană exclusiv de către inculpat, fără

ca însoțitorii săi să aibă vreo  contribuție concretă la deposedarea părții

vătămate de  lănțișorul de aur pe care îl purta la gât.

De

asemenea, instanța de control, considerând întemeiată critica din apelul

parchetului, a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță nu a fost just

individualizată fiind considerată prea mică în raport cu pericolul social grav

al faptei și făptuitorului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie  după

o condamnare anterioară pentru furt și tâlhărie.

Pe

cale de consecință, s-a apreciat nefondată solicitarea din apelul inculpatului

de reducere a pedepsei aplicate de prima instanță.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, invocând dispozițiile art.  385

9

alin. (1) pct.14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă, solicitând reducerea ei.

Recursul

declarat este neîntemeiat .

Din

examinarea actelor actelor dosarului se constată că instanța de control

judiciar a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea  în

noaptea de 21 iunie 2003 a  infracțiunii  de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen. constând în smulgerea lănțișorului de aur pe

care îl purta la gât partea vătămată.

Pedeapsa

de 8 ani închisoare aplicată pentru această infracțiune reflectă,potrivit art. 72

C. pen., pericolul social grav al faptei comise, ține seama de împrejurările săvârșirii

ei, pe timp de noapte și în loc public, precum și de persoana inculpatului care

a  dovedit sinceritate în timpul procesului și  se află în stare de  recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,  primul termen al

recidivei  constituindu-l fapte similare de furt și tâlhărie.

Se

mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura  conform art. 52 C.

pen. prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și  reintegrarea în comunitate  a

inculpatului.

Fiind

respectate dispozițile legale arătate și  nerezultând temeiuri de reconsiderare

a cuantumului pedepsei, critica inculpatului recurent în sensul greșitei

individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât

motivul  de recurs invocat este neîntemeiat iar din examinarea actelor

dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare

din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) din același

cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se

va deduce arestarea preventivă de la  21 iunie 2003 la  4  februarie 2004 și se

va  stabili ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.G.  împotriva deciziei penale nr. 705 din 26 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2003

la 4 februarie 2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.