ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1294 din 17 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 679/2005, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 109 și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului minor B.D., la pedeapsa de un an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 iunie 2006 până la 2 iulie 2003. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2003, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în pasajul Universității din București, inculpatul B.D.

a observat-o pe partea vătămată V.F.V. însoțită de un cetățean străin. Apropiindu-se de cei doi, inculpatul i-a cerut cetățeanului străin să-i dea bani. Întrucât acesta a refuzat, inculpatul a smuls lănțișorul din aur de la gâtul părții vătămate, după care a fugit. Auzind în urmă strigăte de alarmare, inculpatul s-a speriat și a aruncat lănțișorul pe jos, continuându-și alergarea. La scurt timp, inculpatul a fost prins de martorul R.M., agent de pază care a fost alertat de partea vătămată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de fapta comisă și de circumstanțele sale personale și a solicitat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 980/A/2005 din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3780/M/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva deciziei sus-arătate, prin tatăl său, inculpatul minor B.D. a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de recurs, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 21 și 14 C. proc. pen. În motivarea cererii de repunere în termen a învederat faptul că nu a avut cunoștință de conținutul deciziei nr. 980/A/2005 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, întrucât nu i-a fost comunicată la adresa la care locuiește în prezent, așa cum rezultă din copia cărții de identitate.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu hotărârile atacate conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul B.D. este nefondată, iar recursul declarat este tardiv, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 364 C. proc. pen., aplicabile și în cazul recursului potrivit art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen., pentru repunerea în termen sunt necesare două condiții: - întârzierea declarării recursului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare; - cererea de recurs să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

În speța de față, prima condiție stabilită de legea procesual penală nu este îndeplinită, inculpatul nefăcând dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare, a exercitării recursului în termenul prevăzut de lege. Împrejurarea invocată de inculpat ca fiind cauza temeinică de împiedicare ce a determinat întârzierea introducerii declarației de recurs (necomunicarea soluției la adresa care figurează în cartea sa de identitate) nu întrunește exigențele textului de lege pentru a putea fi avut în vedere la repunerea în termenul de recurs, atâta vreme cât inculpatul nu a indicat instanței, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen., schimbarea adresei. Formularea cererii de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar în mod excepțional peste aceste limite, dacă, așa cum s-a arătat mai sus, motive legale care au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.

Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 385 3 alin. (2) din același cod, și în cazul recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri cât și la pronunțare, termenul de recurs curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Judecarea în apel a inculpatului minor B.D., s-a făcut în condițiile art. 484 alin. (1) teza a II-a C. proc.

pen., acesta sustrăgându-se de la judecată, iar copia dispozitivului deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, i-a fost comunicată la adresele cunoscute la datele de 17 decembrie 2005 și 16 decembrie 2005, precum și la sediul Consiliului local al Sectorului 2 București la data de 16 decembrie 2005. Așa fiind, termenul de 10 zile prevăzut de art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., a început să curgă de la datele respective. Cum inculpatul a depus cererea prin care a declarat recurs abia la data de 1 martie 2006 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu mult în afara termenului de 10 zile în care putea fi judecat.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul B.D. de repunere în termenul de recurs. Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.