ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2519/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 670 din 23

iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul

T.L. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și art. 109 și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

b) și art. 13 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

A fost menținut starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 26 octombrie 2001 la zi.

A constatat acoperit prejudiciul

suferit de partea vătămată C.M., prin restituire în natură.

A fost respinsă cererea de despăgubiri

formulate de partea civilă B.G.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, în ziua de 22 octombrie 2001, în jurul orelor 12,00,

inculpatul aflându-se pe palierul etajului 10 al blocului T. 24, a smuls prin

surprindere, un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate B.G., reușind să

fugă de la locul faptei.

A mai stabilit că în ziua de 27

octombrie 2001, inculpatul procedând în aceeași manieră, a smuls de la gâtul

părții vătămate C.M. un lănțișor din aur, fiind prins la ieșirea din bloc de

către trei gardieni publici.

La individualizarea pedepselor,

tribunalul a ținut seama atât de gradul de pericol social al faptelor, cât și

de împrejurarea că inculpatul, minor elev în clasa a X-a, iar anterior

săvârșirii faptelor a avut o comportare familială și școlară foarte bună.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 724 din 6 noiembrie 2002 a admis apelul

parchetului, a desființat în parte sentința și rejudecând în fond, a

descontopit pedeapsa rezultantă repunând cele două pedepse de câte un an

închisoare în individualitatea lor, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74

și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele de la un an închisoare la 2 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare

cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A dedus arestarea preventivă de la

27 octombrie 2001 la 26 octombrie 2002.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de inculpat

împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că pericolul social ridicat al faptelor, impune un tratament

sancționator mai sever.

Recursul declarat de inculpat

împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia penală nr. 2916 din 18

iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

A fost casată decizia cu trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, reținându-se că pentru termenul din 16 noiembrie 2002, când s-a

soluționat pricina în apel, inculpatul a fost citat la o altă adresă incompletă

neavând cunoștință despre proces.

S-a arătat că în fond, după casare,

instanța de apel, va avea în vedere susținerile parchetului și ale inculpatului

cu privire la individualizarea pedepsei.

În fond după casare, cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 3304 din

22 octombrie 2003.

Pe parcursul rejudecării apelurilor,

inculpatul T.L. a arătat că întrucât a executat în întregime pedeapsa, înțelege

să-și retragă apelul.

A depus la dosarul cauzei înscrisuri

în circumstanțiere.

Prin decizia penală nr. 707/ A din

25 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat

că sentința atacată este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului

fiind judicios individualizată, așa încât a respins ca nefondat apelul declarat

de parchet și a luat act de declarația inculpatului, de retragere a recursului

formulat.

Împotriva acestei decizii ca și a

hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând hotărârile atacate

pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpatului și majorarea pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea constată

că pedeapsa de un an închisoare, aplicând inculpatului T.L., prin reținerea în

favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C.

pen., este de natură să satisfacă cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C.

pen., referitoare la scopul preventiv educativ al pedepsei.

Astfel, Curtea reține că, în mod

justificat, instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c)

C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte și după săvârșirea

infracțiunii, având în vedere că, acesta nu a mai comis fapte penale și a avut

o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, iar după executarea integrală a

pedepsei la care a fost condamnat inculpatul s-a reintegrat în societate, în

sensul că și-a continuat studiile, transferându-se în anul școlar 2002/2003 la

Grupul Școlar Industrial M.E. unde a obținut rezultate bune la toate materiile,

situație în care se apreciază că, scopul sancțiunii penale, de reeducare și

reintegrare socială, a fost atins, recursul urmând a fi respins, ca atare.

Așa fiind, pentru considerentele mai

sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge

ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 707/ A din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, privind pe inculpatul T.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.