ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2519/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 670 din 23 iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul T.L. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) și art. 13 C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A fost menținut starea de arest a inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 26 octombrie 2001 la zi.

A constatat acoperit prejudiciul suferit de partea vătămată C.M., prin restituire în natură. A fost respinsă cererea de despăgubiri formulate de partea civilă B.G. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în ziua de 22 octombrie 2001, în jurul orelor 12,00, inculpatul aflându-se pe palierul etajului 10 al blocului T. 24, a smuls prin surprindere, un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate B.G., reușind să fugă de la locul faptei. A mai stabilit că în ziua de 27 octombrie 2001, inculpatul procedând în aceeași manieră, a smuls de la gâtul părții vătămate C.M. un lănțișor din aur, fiind prins la ieșirea din bloc de către trei gardieni publici. La individualizarea pedepselor, tribunalul a ținut seama atât de gradul de pericol social al faptelor, cât și de împrejurarea că inculpatul, minor elev în clasa a X-a, iar anterior săvârșirii faptelor a avut o comportare familială și școlară foarte bună.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 724 din 6 noiembrie 2002 a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința și rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă repunând cele două pedepse de câte un an închisoare în individualitatea lor, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele de la un an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2001 la 26 octombrie 2002. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat. Instanța de control judiciar a apreciat că pericolul social ridicat al faptelor, impune un tratament sancționator mai sever. Recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia penală nr. 2916 din 18 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție. A fost casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, reținându-se că pentru termenul din 16 noiembrie 2002, când s-a soluționat pricina în apel, inculpatul a fost citat la o altă adresă incompletă neavând cunoștință despre proces. S-a arătat că în fond, după casare, instanța de apel, va avea în vedere susținerile parchetului și ale inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei.

În fond după casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 3304 din 22 octombrie 2003. Pe parcursul rejudecării apelurilor, inculpatul T.L. a arătat că întrucât a executat în întregime pedeapsa, înțelege să-și retragă apelul. A depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere. Prin decizia penală nr. 707/ A din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind judicios individualizată, așa încât a respins ca nefondat apelul declarat de parchet și a luat act de declarația inculpatului, de retragere a recursului formulat. Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând hotărârile atacate pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei. Recursul declarat este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicând inculpatului T.L., prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen., este de natură să satisfacă cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv educativ al pedepsei.

Astfel, Curtea reține că, în mod justificat, instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, având în vedere că, acesta nu a mai comis fapte penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, iar după executarea integrală a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul s-a reintegrat în societate, în sensul că și-a continuat studiile, transferându-se în anul școlar 2002/2003 la Grupul Școlar Industrial M.E. unde a obținut rezultate bune la toate materiile, situație în care se apreciază că, scopul sancțiunii penale, de reeducare și reintegrare socială, a fost atins, recursul urmând a fi respins, ca atare.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 707/ A din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul T.L. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.