ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2003

Deliberând asupra recursului de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 670 din 23

iulie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpatul

T.L. a fost condamnat la 2 pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea

a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e), cu

aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76 lit.

b) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de un an

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

arestarea preventivă de la 27 octombrie 2001 la zi.

S-au respins cererile de despăgubiri

formulate de părțile vătămate B.G. și C.M.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate C.M.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-au reținut următoarele:

jurul orei 12,00, inculpatul s-a urcat în lift împreună cu partea vătămată B.G.

pe care o urmărise până la bl. T. 24 situat pe str. Tg. Neamț, pentru a-i

sustrage lanțul din aur de la gât. Inculpatul a coborât din lift la etajul 10

împreună cu partea vătămată și i-a smuls prin sustragere lanțul, după care s-a

urcat înapoi în lift pentru a fugi de la locul faptei.

Partea vătămată a tras de ușa

liftului pentru a-l împiedica pe inculpat să plece și pentru a-și recupera

bunul, dar inculpatul a împins-o și aceasta a căzut, astfel încât, inculpatul a

reușit să fugă.

Bunul sustras a fost dat unei persoane

necunoscute pentru a-l vinde.

S-a mai reținut că inculpatul s-a

autodenunțat.

inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată C.M. din Piața Drumul Taberei până la

blocul T. 5 din str. Drumul Taberei pentru a-i sustrage lănțișorul pe care îl

avea la gât.

Ca și în cazul precedent inculpatul

s-a urcat în lift cu partea vătămată. Cei doi au coborât împreună la etajul 4,

după care inculpatul a prins partea vătămată cu mâna stângă din spate și i-a

astupat gura, iar cu mâna dreaptă i-a smuls lănțișorul și apoi a fugit pe

scări, dar la ieșirea din bloc a fost imobilizat de martorii C.N., M.C. și

N.D., gardieni publici, care au fost alertați de strigătele părții vătămate.

Bunul sustras a fost restituit

părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 724/ A din 6 noiembrie 2002, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în

parte sentința și rejudecând, a descontopit pedepsele, a înlăturat aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele la câte 2 ani și 6 luni

închisoare.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus arestarea preventivă de la

27 octombrie 2001 la 26 octombrie 2002.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului care a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

S-a apreciat că nejustificat s-au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând în principal că la termenul când s-a judecat

apelul, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. În subsidiar, s-a

solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței prin care s-a făcut o justă

individualizare a pedepsei.

Primul motiv de recurs este

întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 291

alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal

citate, iar conform art. 177 alin. (1) C. pen., inculpatul se citează la adresa

unde locuiește.

Din actele dosarului rezultă că în

declarația dată la 1 noiembrie 2001, inculpatul a arătat adresa completă și

corectă unde locuiește împreună cu familia sa.

Pentru termenul din 16 noiembrie

2002 când a avut loc judecarea apelurilor, inculpatul a fost citat la o adresă

incompletă fără a se indica scara pe care se află apartamentul unde locuiește.

Așa fiind, Curtea constată că

procedura de citare a inculpatului pentru termenul la care a avut loc judecata

în apel nu a fost legal îndeplinită, împrejurare care constituie motiv de

casare conform art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

În consecință, recursul va fi admis

și conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va trimite

cauza spre rejudecare instanței de apel.

Întrucât motivul de casare constatat

impune trimiterea cauzei spre rejudecare, este inutilă analiza celui de al

doilea motiv de recurs invocat, urmând ca instanța de trimitere să aibă în

vedere apărările formulate sub aspectul individualizării pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 724 din 6 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția II penală.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția II penală.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.