ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3279/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3279/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 997 din 4
noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea
inculpaților:
- T.M.C. la 5 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),
d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 13 C. pen.
S-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
- G.F.M. la 2 ani și 6 luni
închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedepsele aplicate
inculpaților, prevenția de la 23 octombrie 2001, la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat
părții vătămate N.G. a fost recuperat prin restituire.
În sfârșit, au fost obligați
inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 23 octombrie 2001, inculpatul
T.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul G.F.M. și numitul L., hotărând la inițiativa
inculpatului T.M. să sustragă un lănțișor de aur de la partea vătămată N.G.,
care se deplasa prin fața acestora, îndreptându-se spre blocul A. 23 din
Dristor, unde locuia.
În fața scării blocului, partea
vătămată a fost abordată de inculpatul G.M. care a ținut-o de vorbă, iar
inculpatul T.M. i-a smuls de la gât lanțul din aur cu cruciuliță, numitul L.
asigurând paza.
Ulterior, cei trei au fugit la o
florărie, propunând patronului florăriei, martorul S.R. să vândă lanțul pentru
suma de 150.000 lei gramul, care le-a achitat suma de 600.000 lei, după care au
fost opriți de organele de poliție.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel inculpații, solicitând redozarea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 839 din 17
decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca
nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs inculpații.
Inculpatul G.F.M. a solicitat
admiterea recursului și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul T.M. a solicitat
înlăturarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., motivat de faptul
că nu știa că celălalt inculpat era minor și reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările de la
dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o
justă și corectă încadrare juridică materialului probator din care rezultă vinovăția
inculpaților.
Susținerea inculpatului T.M.,
potrivit căreia nu cunoștea că, inculpatul G.F. este minor va fi înlăturată.
Din declarațiile date de ambii
inculpați la urmărirea penală, rezultă că aceștia erau prieteni, se cunoșteau
de mai mult de un an, se drogau împreună, iar diferența de vârstă este ușor
sesizabilă la tineri.
De asemenea, instanțele au
individualizat corect pedepsele aplicate inculpaților în raport cu pericolul
social al faptei și față de persoana acestora, reținându-se atitudinea sinceră
pe tot parcursul cercetării penale, cât și lipsa antecedentelor penale, încât
pedepsele orientate spre minimul special, sunt necesare pentru reeducarea și
reinserția lor în societate, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Pe cale de consecință, Curtea
urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, în
temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa prevenția inculpaților
de la 23 octombrie 2001, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații G.F.M. și T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 839 din
17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării
preventive a inculpaților de la 23 octombrie 2001, la 4 iulie 2003.
Obligă pe fiecare recurent la plata
sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
câte 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
iulie 2003.