ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3578/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 23

februarie 2004 a Tribunalului Arad, au fost condamnați inculpații:

- G.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., inculpatul a fost condamnat

la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele aplicate s-au contopit, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Liberarea condiționată a

inculpatului în privința restului rămas neexecutat de 227 zile din pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1967/2000 a Judecătoriei

Arad a fost menținută.

- G.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani

închisoare.

Liberarea condiționată a inculpatului

în privința restului rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 143/1999 a Tribunalului Bacău a fost

menținută.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.D. a sumei de 2.500.000 lei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

prelungit măsura arestării preventive a inculpaților până la data de 24 martie

2004, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 septembrie 2003.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 2.200.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 2.400.000

lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași sentință penală, a fost

condamnat și inculpatul V.V. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și art. 221 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 31 august 2003 inculpatul

G.D. a urmărit-o pe stradă pe partea vătămată C.M. și i-a smuls lanțul de aur

de la gât.

Bijuteria evaluată la 2.921.500 lei

a fost restituită ulterior părții vătămate.

În seara zilei de 2 septembrie 2003,

inculpații G.D. și G.S. au urmărit-o pe partea vătămată P.M., cu scopul de a-i

sustrage lanțul de aur de la gât.

Inculpatul G.D. a lovit-o din spate,

partea vătămată a căzut, împrejurare în care G.S. i-a sustras geanta. În

momentul în care partea vătămată s-a ridicat, inculpatul G.D. a mai lovit-o o

dată și i-a smuls bijuteria de la gât.

Lănțișorul din aur în valoare de

2.998.550 lei a fost restituit părții vătămate. Din geantă s-a sustras suma de

70.000 lei și un document.

În urma agresiunii suferite, partea

vătămată a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de conducere

în teren, raport medico-legal, declarațiile martorilor B.D., P.I., H.D., I.M.,

C.F., R.T., C.C., declarațiile inculpaților, dovezi de predare-primire a

bunurilor sustrase.

Inculpatul G.D. a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Inculpatul G.S. a revenit la

declarațiile date în timpul urmăririi penale, negând participarea sa la

săvârșirea vreunei fapte penale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații G.S., G.D. și V.V., criticând-o pentru netemeinicie.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 145/ A din 22 aprilie 2004, a respins ca nefondate apelurile

declarate, constatând că prima instanță de judecată a reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, făcând o corespunzătoare încadrare

juridică.

Inculpații G.S. și G.D. au declarat

recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin.

(1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că, instanțele de judecată au dat eficiență acestor criterii generale

de individualizare a pedepsei și au avut în vedere toate datele și

împrejurările de natură a determina o justă proporționalizare a sancțiunilor

penale dispuse.

Pe lângă pericolul social concret

evident al infracțiunilor săvârșite determinat de modul de operare, numărul

persoanelor agresoare, locul și timpul ales, în procesul de individualizare a

pedepsei s-a avut în vedere și statutul de recidivist al ambilor inculpați,

care au caziere impresionante prin multitudinea și gravitatea faptelor comise

și care au ignorat clemența instituției liberării condiționate ce le-a fost

acordată.

Pentru aceste motive, Curtea

constată că în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate și urmează să

respingă recursurile inculpaților ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., din durata pedepselor aplicate se va

deduce timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, de la 3 septembrie

2003 la 29 iunie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind avansate din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații G.S. și G.D., împotriva deciziei penale nr. 145 din 22 aprilie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 29 iunie

2004, pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

iunie 2004.