ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4161/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4161/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

I. Prin sentința penală nr. 677 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul lași a fost condamnat inculpatul C.G.  la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (

1), (2), lit. b), c) și alin. (2)

1

, lit. a) ,b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

, iar pe perioada prev. de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) ,b), c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive cuprinsă între 13 septembrie 2005 - 08 iunie 2007.

Totodată, s-a respins cererea inculpatului privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură care a fost menținută.

II. A fost condamnat inculpatul S.I.  la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211, alin. (1), (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 473 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 2009/2001 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 922/ A din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Bacău.

S-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Pe perioada prev. de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cuprinsă între 13 septembrie 2005 - 08 iunie 2007.

S-a constatat că inculpatul S.I. era arestat în altă cauză.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul C.G. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul S.I. suma 1100 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale M.J.

S-a mai constatat că SC S. SRL, cu sediul în Hârlău, respectiv partea vătămată P.V. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: în luna

septembrie 2005 partea vătămată P.V. era angajat ca gestionar

vânzător la SC S. SRL Hârlău, desfășurându-și activitatea la o tonetă amplasată in orașul Hârlău.

această tonetă cu program non-stop,iar după ora 24,00, aici a venit martorul Z.V. care l-a ajutat la vânzare și cu care a stat de vorbă până în jurul orelor 2,30-3,00, când, în dreptul tonetei, dar pe partea opusă a carosabilului a oprit autoturismul E., condus de învinuitul Toader Constantin, ceilalți ocupanți ai mașinii fiind inculpații S.I., C.G. și învinuitul P.D.

În timp ce învinuitul Toader Constantin a rămas pe locul de la volan, învinuitul P.D. s-a îndreptat spre tonetă de unde a cumpărat o sticlă cu bere, un pahar de unică folosință și un pachet cu țigări. După ce a plătit toate aceste produse, s-a așezat pe gardul metalic ce delimitează trotuarul de stradă, la o distanță de aproximativ 10 metri. în urma sa, au coborât din mașină și inculpații S.I. și C.G. Inculpatul S.I. avea în mâini o sabie cu lama de aproximativ 30-40 cm și un pistol artizanal (cu aparență de armă veritabilă), iar inculpatul C.G. - un cuțit cu mâner mobil. Până să ajungă în fața geamului de servire a clienților, inculpatul S.I. a lovit cu lama săbiei, ostentativ și în scopul de a intimida partea vătămată, în suportul umbrelei din fața chioșcului, în trunchiul unui copac și în muchia metalică a unui frigider din partea laterală - față a tonetei.

Așezând pistolul pe tejghea, inculpatul S.I. i-a cerut lui P.V. un pachet de M. însă,când partea vătămată i-a spus

prețul, inculpatul a afirmat că-i va da banii în ziua următoare. Țigările au

fost preluate de inculpatul C.G. și imediat, inculpatul S.I. a ridicat pistolul de pe tejghea, simulând că îl armează și i-a cerut părții vătămate să-i dea bunuri din chioșc (băuturi alcoolice și

țigări). întrucât partea vătămată a pretextat că nu poate să-i dea produse

fără a fi achitate, în iminența unui inventar, inculpatul S.I. s-a retras 2-3 metri, luând de pe tejghea și sabia pe care o așezase atunci când I-a abordat pe P.V.

În fața părții vătămate s-a postat atunci inculpatul C.G., care, așezând pe tejghea mâna sub palma căreia ținea

cuțitul, și-a declinat adevărata identitate, reiterând cererea coinculpatului

de a fi „servit" cu băuturi alcoolice, ciocolată și țigări.

Simulând un comportament de bun-platnic inculpatul a prezentat

părții vătămate două înscrisuri redactate în limba germană despre care a

pretins că sunt cecuri în valoare de 5000 de euro, oferindu-se să le lase garanție pentru bunurile solicitate. în realitate, acele înscrisuri reprezentau chitanțe ce atestau că la 11 iulie 2005 o unitate de penitenciar din Germania a plătit inculpatului suma 36 euro.

în timp ce examina „chitanța", la geamul tonetei a revenit inculpatul

S.I. care i-a luat-o cu repeziciune din mână și pe un ton ridicat

i-a cerut părții vătămate să le dea produsele solicitate, amenințându-l cu

incendierea tonetei.

în aceste împrejurări, partea vătămată a pus în 5 sacoșe din plastic, preluate de la inculpatul C.G., următoarele bunuri: 2 sticle de șampanie, 4 sticle bere B., 3 pachete K., 5 pachete M., 3 sticle votcă S., 2 sticle coniac A., 4 pachete cafea (E. și J.), băuturi răcoritoare, banane, snack-uri, toate acestea valorând 2.000.000 ROL.

Partea vătămată a insistat ca acele chitanțe să-i fie lăsate drept „garanție", iar inculpatul S.I. i Ie-a restituit. După ce sacoșele au

fost duse la mașină, inculpații au plecat, iar învinuitul P.D. a

rămas la gardul metalic, fără a interveni în nici un moment al acțiunii infracționale.

S-a mai reținut că în timp ce inculpații solicitau, sub amenințarea săbiei și pistolului, să le fie date respectivele produse, în zonă și-a făcut

apariția o patrulă de noapte formată din B.V.(agent șef adjunct

la Poliția Hârlău) și M.C.(gardian public). La vederea lor, S.I. a întins sabia și pistolul, prin rama geamului tonetei, părții

vătămate, solicitându-i să le ascundă. Pentru că inculpații și-au schimbat

comportamentul, polițistul nu a suspectat nimic, totuși, împreună cu gardianul public, a rămas la distanță, pentru a observa ce se întâmplă.

Cei doi au perceput momentul în care inculpatul C.G. ducea sacoșele la mașină, iar după ce autoturismul s-a îndreptat spre localitatea Deleni, au venit la tonetă întrebând partea vătămată dacă „a fost păcălită". Sub imperiul fricii, P.V. nu a dezvăluit atunci ce se întâmplase, afirmând că produsele au fost plătite, nici martorul Z.V. nu a infirmat spusele părții vătămate, considerând că polițistul și gardianul nu le poate oferi protecția necesară.

În seara de 11 septembrie 2005, la ora 20.00, partea vătămată a intrat din nou în tura de noapte, la chioșcul SC S. SRL, la vânzare fiind

ajutată de martorii Ș.C.O. și C.D.V.

S-a reținut că în jurul orelor 21,30, la geamul tonetei și-a făcut apariția inculpatul C.G., care era însoțit de martorele B.I.(concubina sa, la acea dată) și G.A.M.(soră). Inculpatul i-a cerut să-i mai dea produse „repede", că vine iarăși V.(S.I.). Marcat încă de episodul din noaptea anterioară, partea vătămată nu a manifestat opoziție, dar a cerut inculpatului un act de identitate. Lăsându-le pe cele două martore să pună în sacoșe produsele cerute (mâncare și băuturi alcoolice în valoare de 584.000 ROL) inculpatul a mers la ușa din spate a tonetei, predându-i părții

vătămate cartea de identitate a martorei G.A.M. Cei trei s-au

îndepărtat apoi de tonetă, însă imediat, în cadrul ușii tonetei, și-a făcut apariția inculpatul S.I., care proferând injurii și folosind cuvinte triviale, s-a arătat „revoltat" de faptul că partea vătămată „a comentat" și i-a cerut inculpatului C.G. un act de identitate.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul S.I. avea un cuțit în mână, pe care I-a îndreptat spre martorii C.D.V. și Ș.C., întrucât a observat intenția lor de a fugi din tonetă și chiar i-a împins, amenințându-i cu moartea, iar între timp a

revenit la tonetă și coinculpatul. între timp, la tejgheaua tonetei, a apărut

martora P.M., care I-a văzut pe inculpatul S.I. manifestându-se în maniera arătată și având acel cuțit în mână, nu a cumpărat nimic și a plecat în grabă când inculpatului i s-a adresat jignitor. Profitând de faptul că inculpatul S.I. a plecat după martora P.M., martorii C.V. și Ș.C. au fugit, ultimul anunțând organele de poliție.

S-a constatat că prin dispecerat, tot agentul șef adjunct B.V. a fost dirijat către locuința martorului Ș.C. care a fost condus apoi la sediul Poliției Hârlău, unde a dat o declarație.

S-a mai relevat că, imediat după fuga martorilor, partea vătămată

a închis pe interior ușa tonetei, rămânând în acel loc până când I-a văzut

trecând pe martorul A.l.(paznic al C. Hârlău) căruia i-a cerut ajutorul.

S-a reținut că martorul a observat că partea vătămată era într-o stare de

agitație și i-a povestit că fost amenințat cu un cuțit „de către o persoană". La interval de 2-3 ore, la tonetă a revenit inculpatul S.

I., care i-a reproșat că a anunțat organele de poliție.

La data de 12 septembrie 2005, P.V. a sesizat organele de urmărire penală, iar în aceeași zi, în timp ce se afla la un alt punct de lucru al societății, împreună cu martorul L.N.(administrator), partea vătămată a fost abordată de inculpatul S.I. care, din nou, i-a reproșat că a anunțat organele de poliție, ținând să sublinieze că

„dacă ar fi vrut să-l taie, l-ar fi tăiat". Inculpatul i-a propus părții vătămate

să-l însoțească la locuința inculpatului C.G.(în localitatea Maxut) pentru a-i da banii pe produse.

Partea vătămată a fost de acord și la discuția ce ulterior a avut loc,

a asistat și martorul M.C.E. Inculpatul C.

G. a făcut doar promisiunea plății contravalorii produselor, dând

însă „asigurări" că a ascuns sabia și pistolul și că oricând poate reveni să incendieze toneta.

S-a mai reținut că, într-una din zilele de la sfârșitul lunii septembrie

2005, partea vătămată a fost abordată de tatăl învinuitului T.C., care după ce a primit confirmarea de la partea vătămată P.V. că fiul său nu a ajutat pe coinculpați la săvârșirea faptei, i-a cerut să dea o declarație notarială, în acest sens.

S-a reținut de către Tribunalul lași că, în fața notarului public B.E. din localitatea Belcești, partea vătămată a pretins că a povestit incidentul, excluzându-l pe T.C. din întregul

scenariu. A semnat apoi declarația notarială de la fila 21 d. u. p., fără a-i

citi conținutul și fără a realiza că s-a consemnat o altă situație de fapt decât cea relatată. Nu și-a însușit conținutul respectivei declarații notariale. Pentru modul în care aceasta a fost concepută și existând indicii referitoare la săvârșirea unei infracțiuni de fals, la 27 ianuarie 2006 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași (f. 246 dosar).

Prima instanță a mai reținut că la data de 13 septembrie 2005, în baza autorizației instanței de judecată nr. 16/2005, la locuința tatălui

învinuitului Toader Constantin s-a efectuat o percheziție, iar în torpedoul

autoturismului a fost găsit pistolul artizanal inscripționat P.B.(f. 126 și foto 129) și care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel folosit de inculpatul S.I. în noaptea de 10/11 septembrie 2005.

S-a mai relevat că în aceeași zi, mama inculpatului C.G. a predat organelor de poliție 2 sticle cu șampanie, 2 sticle (goale) de băuturi spirtoase, 3 pungi cu snaks-uri, un ambalaj de la biscuiți D. și o sacoșă din plastic alb-albastru - bunuri despre care a afirmat că au fost aduse în dimineața zilei de 11 septembrie 2005 de fiul său și de inculpatul S.I.

S-a mai reținut de către instanța de fond că la data de 4. 10. 2005, martora Băluță Irina a achitat părții vătămate, 2.500.000 ROL.

Prima instanță a constatat că faptele inculpaților, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) și alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și în raport de limitele legale de pedeapsă( 7 la 20 de ani închisoare), dat fiind prejudiciul relativ mic creat prin infracțiune și faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, apreciind că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins astfel.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații S.I. și C.G., inculpatul S.I. la primul termen de judecată din 13 decembrie 2007 și-a retras apelul formulat, iar inculpatul C.G. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, raportat la circumstanțele personale și reale, se impune achitarea conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel lași, secția penală, prin Decizia penală nr. 100 din 2 octombrie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul C.G., împotriva sentinței penale nr. 677 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului lași, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și rejudecând :

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei privind pe inculpatul C.G. din infracțiunea de „tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b),c) și alin. (2)

1

, lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A înlăturat din sentință dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, în apelul inculpatului C.G.

Prin aceeași decizie a fost obligat inculpatul S.I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile speciale ale M.J.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a

constatat că prima instanță,în baza probatoriului administrat în cauză, a

reținut corect situația de fapt și, chiar în condițiile lipsei de la fața locului și a altor martori oculari ai incidentului între părți, care să fi perceput modalitatea de săvârșire a faptelor, vinovăția inculpatului C.G. a fost pe deplin dovedită prin plângerea și declarația părții vătămate P.V., procesul - verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de ridicare de bunuri de la C.A., înscrisurile (ordine de plată) lăsate de inculpat cu titlu de „garanție" și traducerea acestora, declarațiile martorilor Z.V., L.N., B.V. și M.C.

S-a mai relevat că, toate aceste probe au demonstrat fără dubiu vinovăția inculpatului, constând în aceea că în noaptea de 10/11 septembrie 2005 a expus privirii părții vătămate a unui cuțit având drept finalitate deposedarea acesteia de bunuri în valoare de 200 RON și au fundamentat convingerea instanței, în sensul că se impune tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta de „tâlhărie", prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen.

În același timp, instanța de apel, în ceea ce privește fapta de

tâlhărie reținută în sarcina inculpatului C.G., constând în

aceea că în seara zilei de 11 septembrie 2005 ar fi insuflat părții vătămate o iminentă agresiune pentru a o determina să-i remită bunuri, activitate infracțională pentru care s-a hotărât și condamnarea, a constatat că nu are suport probatoriu.

Astfel, instanța de prim control judiciar, analizând declarațiile martorilor Ș.C.O.( fila 119 vol. 1 dosar instanță), B.I.(concubina inculpatului), G.A.M.(sora inculpatului), C.D.V.( fila 120 vol. 1 dosar instanță), P.M.G.( fila 87 vol. II dosar instanță) a constatat că declarația părții vătămate, dată în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu niciuna din probele administrate și că inculpatul a contestat existența dovezilor de incriminare, susținând că s-a purtat cuviincios, bunurile fiind primite spre a fi plătite în zilele următoare.

În cauză, s-a apreciat că, din materialul probator administrat nu s-a putut stabili cu certitudine că partea vătămată a fost amenințată spre a remite bunurile către inculpat, situație în care nu se poate reține vinovăția acestuia la săvârșirea faptei de tâlhărie din data de 11 septembrie 2008.

Prin urmare, în bază dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor dintr-o infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen., în formă continuată - art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen.

De asemenea, s-a avut în vedere stăruința depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii prin repararea integrală a prejudiciului, instanța de prim control judiciar reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., iar pe cale de consecință, a redus cuantumul pedepsei aplicate la 4 ani închisoare, înlăturând totodată, din dispozitiv aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii și invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului astfel cum a

fost formulat și motivat, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acestuia sub limita anterior aplicată de instanța de apel.

Recursul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, în urma înlăturării, în mod justificat a formei continuate a acesteia .

înalta Curte constată că deși inculpatul C.G., în

faza de urmărire penală a avut o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior,

acesta și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și acțiunile și prezența în locația unde a avut loc infracțiunea de tâlhărie, prin aceea că a dorit să obțină acele bunuri de la partea vătămată cu promisiunea achitării integrale a prețului acestora la o dată ulterioară.

Din probele administrate la dosar, înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a făcut o analiză minuțioasă a declarațiilor existente la dosar și, prin urmare, în mod corect a procedat atunci când, îndreptând eroarea primei instanțe, a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat dintr-o infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen., în formă continuată ( cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., înlăturând totodată și dispoziția privind pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât acesta nu s-a folosit de profesia sa, atunci când a săvârșit infracțiunea.

Astfel se constată că, în mod justificat, instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul C.G. se face în mod cert vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constând în aceea că în

noapte de 10/11 septembrie 2005 a expus privirii părții vătămate P.

V. un cuțit în scopul de a o deposeda de bunuri în valoare de 200 RON, situație de fapt ce a rezultat din declarațiile martorilor Ș.C.O., B.I., G.A.M., C.D.V., P.M.G., Z.V., L.N., B.V. audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești și care se coroborează atât între ele cât și cu declarațiile inculpaților, dar și cu cele ale părții vătămate precum și cu procesele verbale de ridicare de bunuri, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor, existente la dosar.

Prin urmare, nu pot fi primite susținerile inculpatului în sensul că în speță se impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât așa cum, corect,

a reținut instanța de prim control judiciar, inculpatul C.G.,

conform probelor administrate în dosar, la data de 10/11 septembrie 2005 a săvârșit fapta de tâlhărie asupra părții vătămate P.V, angajat al SC S. SRL Hârlău, astfel cum a fost descrisă mai sus.

Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat nu poate fi primită, apreciindu-se că, la stabilirea pedepsei, au fost respectate de către instanța de prim control judiciar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se corect, în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. întrucât s-au produs dovezi la dosar cu privire la stăruința pe care a depus-o inculpatul pentru a acoperi integral prejudiciul cauzat prin fapta comisă.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni .

Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect și justificat atunci când a redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului C.G.(care nu se află la primul conflict cu legea penală), de la 7 ani închisoare( astfel cum fusese dispusă de prima instanță) la 4 ani închisoare, cu executare în regim de privare de libertate, întrucât corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat,

față de pericolul concret creat prin punerea în pericol a vieții și integrității

corporale a părții vătămate, corect instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa stabilită reflectă atât periculozitatea faptei, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței

nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, întrucât s-ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și s-ar crea astfel o vădită disproporție între scopul urmărit și rezultatul acesteia.

Fată de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 100 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2008.