ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 13 februarie

2003 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat inculpatul

C.D. la 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice

din art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate A.Ș., I.N., M.I., fapta din

30 septembrie 2002) și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. b) și

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod (parte vătămată A.S.,

fapta din 8 octombrie 2002).

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 362 zile rămas

neexecutat, din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 685 din 11 iunie 2001 a Judecătoriei Onești, rest care s-a contopit

în fiecare din cele 2 pedepse la care a fost condamnat inculpatul.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat reținerea și

arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi.

Pe latură civilă în temeiul art. 14

și art. 346 C. proc. pen., precum și a art. 998 C. civ., inculpatul a fost

obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile următoarele sume:

- părții civile A.Ș. suma de

4.000.000 lei;

- părții civile A.S. suma de

1.000.000 lei.

Totodată, s-a constatat că părțile

vătămate M.I., I.N., M.S. și B.C. nu s-au constituit părți civile.

Conform art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea cuțitului cu buton dobândit de către inculpat, de la partea

vătămată B.C.

S-a dispus și confiscarea de la

inculpat a sumei de 1.200.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părții

vătămate M.S.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 30 septembrie 2002, în

timp ce se afla într-un loc public, prin acte de violență și amenințare cu

cuțitul, inculpatul a sustras de la părțile vătămate A.Ș., I.N. și M.I. bunuri

în valoare de 6 milioane lei.

Părțile vătămate, toți trei elevi,

navetiști, așteptau trenul și ascultau muzică la minicasetofonul aparținând

părții vătămate A.Ș., când inculpatul s-a apropiat de ei și a solicitat să i se

dea și lui voie să folosească minicasetofonul, iar în momentul în care a

observat că partea vătămată A.Ș. a scos din buzunar un telefon mobil i l-a

smuls din mână, a lovit cu pumnul pe M.I., care-i cerea să restituie telefonul

și a fugit.

A fost înlăturată de către instanță

agravanta amenințării părților vătămate cu un cuțit, datorită îndoielilor

existente.

S-a constatat că telefonul sustras a

fost vândut ulterior lui M.S. cu suma de 1.200.000 lei, bunul fiind recuperat

în faza urmăririi penale.

În noaptea de 8 octombrie 2002,

inculpatul a observat în bar că partea vătămată A.S. are la el valută, fapt ce

l-a determinat să-l aștepte să iasă din local și să-l urmărească, i-a pulverizat

în față conținutul unui tub, spray lacrimogen, aplicându-i și lovituri cu

pumnii, reușind să-i fure acesteia haina în care se aflau actele de identitate,

mai multe chitanțe, bonuri valorice, chei, abonament de călătorie și suma de 20

euro.

Partea vătămată a suferit leziuni

traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Instanța a schimbat încadrarea

juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată, reținând că

săvârșirea faptei nu a avut loc într-o locuință sau alte dependințe ale

acesteia.

Prin decizia penală nr. 193 din 13

mai 2003 a Curții de Apel Bacău, au fost admise apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpat, împotriva sentinței

numai în ce privește schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de

tâlhărie, săvârșită la 30 septembrie 2002 și a confiscării speciale a

cuțitului.

Pentru infracțiunea de tâlhărie din

30 septembrie 2002 prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a dispus

aplicarea și art. 211 alin. (2

1

) lit. c) din același cod și

înlăturarea măsurii confiscării speciale a cuțitului cu buton, aflat la Camera

de corpuri delicte a Poliției Onești.

Împotriva acestei decizii, cu ocazia

pronunțării, inculpatul a declarat recurs, iar în instanță, s-a susținut de

către apărătorul acestuia că pedeapsa aplicată este prea severă și s-a

solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Din examinarea probelor administrate

se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni de tâlhărie, constând în

deposedarea părților vătămate A.Ș. și A.S., prin amenințări și violență, de

bunuri în valoare de peste 7.000.000 lei.

Referitor la pedeapsa de 8 ani

închisoare, aplicată inculpatului, se constată că a fost individualizată cu

respectarea cerințelor art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social al

faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite cât și persoana inculpatului,

aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Această pedeapsă este de natură a

asigura, conform art. 52 din C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

și reintegrarea în comunitate a condamnatului.

Așa fiind, nu există temeiuri pentru

reconsiderarea pedepsei aplicate așa cum s-a solicitat de către recurent.

Întrucât motivul de casare este

neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat,

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie

2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 193 din 13 mai 2003

a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării

preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.