ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat inculpatul C.D. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(părți vătămate A.Ș., I.N., M.I., fapta din 30 septembrie 2002) și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod (parte vătămată A.S., fapta din 8 octombrie 2002). În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 362 zile rămas neexecutat, din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 685 din 11 iunie 2001 a Judecătoriei Onești, rest care s-a contopit în fiecare din cele 2 pedepse la care a fost condamnat inculpatul.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat reținerea și arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi. Pe latură civilă în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., precum și a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile următoarele sume: - părții civile A.Ș. suma de 4.000.000 lei; - părții civile A.S. suma de 1.000.000 lei. Totodată, s-a constatat că părțile vătămate M.I., I.N., M.S. și B.C. nu s-au constituit părți civile. Conform art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului cu buton dobândit de către inculpat, de la partea vătămată B.C.

S-a dispus și confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părții vătămate M.S. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 30 septembrie 2002, în timp ce se afla într-un loc public, prin acte de violență și amenințare cu cuțitul, inculpatul a sustras de la părțile vătămate A.Ș., I.N. și M.I. bunuri în valoare de 6 milioane lei. Părțile vătămate, toți trei elevi, navetiști, așteptau trenul și ascultau muzică la minicasetofonul aparținând părții vătămate A.Ș., când inculpatul s-a apropiat de ei și a solicitat să i se dea și lui voie să folosească minicasetofonul, iar în momentul în care a observat că partea vătămată A.Ș.

a scos din buzunar un telefon mobil i l-a smuls din mână, a lovit cu pumnul pe M.I., care-i cerea să restituie telefonul și a fugit. A fost înlăturată de către instanță agravanta amenințării părților vătămate cu un cuțit, datorită îndoielilor existente. S-a constatat că telefonul sustras a fost vândut ulterior lui M.S. cu suma de 1.200.000 lei, bunul fiind recuperat în faza urmăririi penale. În noaptea de 8 octombrie 2002, inculpatul a observat în bar că partea vătămată A.S. are la el valută, fapt ce l-a determinat să-l aștepte să iasă din local și să-l urmărească, i-a pulverizat în față conținutul unui tub, spray lacrimogen, aplicându-i și lovituri cu pumnii, reușind să-i fure acesteia haina în care se aflau actele de identitate, mai multe chitanțe, bonuri valorice, chei, abonament de călătorie și suma de 20 euro.

Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale. Instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată, reținând că săvârșirea faptei nu a avut loc într-o locuință sau alte dependințe ale acesteia. Prin decizia penală nr. 193 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpat, împotriva sentinței numai în ce privește schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de tâlhărie, săvârșită la 30 septembrie 2002 și a confiscării speciale a cuțitului. Pentru infracțiunea de tâlhărie din 30 septembrie 2002 prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a dispus aplicarea și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) din același cod și înlăturarea măsurii confiscării speciale a cuțitului cu buton, aflat la Camera de corpuri delicte a Poliției Onești.

Împotriva acestei decizii, cu ocazia pronunțării, inculpatul a declarat recurs, iar în instanță, s-a susținut de către apărătorul acestuia că pedeapsa aplicată este prea severă și s-a solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Din examinarea probelor administrate se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni de tâlhărie, constând în deposedarea părților vătămate A.Ș. și A.S., prin amenințări și violență, de bunuri în valoare de peste 7.000.000 lei. Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că a fost individualizată cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite cât și persoana inculpatului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 din C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a condamnatului. Așa fiind, nu există temeiuri pentru reconsiderarea pedepsei aplicate așa cum s-a solicitat de către recurent. Întrucât motivul de casare este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 193 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.