ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.622 din 26 iunie 2003, Tribunalul București, secția I–a penală, a hotărât următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.2 1 lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V.I. la 3 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată din executarea pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 251 din 2 februarie 2002 a Judecătoriei sector 2 și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând să execute 4 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.2 1 lit. a) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I., la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția, de la 22 septembrie 2002 la 26 iunie 2003 pentru fiecare inculpat. În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpaților accesul în municipiul București timp de 5 ani după executarea pedepsei. Inculpații au fost obligați la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 600.000 lei onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în ziua de 22 septembrie 2002, după o înțelegere prealabilă, inculpații au sesizat că partea vătămată N.M. care avea la gât un lănțișor de aur, inculpatul A.I. a asigurat paza, iar inculpatul M.V.I. a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate și amândoi au încercat să fugă fiind apoi identificați și prinși de poliție tot în zona Foișorul de foc.

Că, faptele se încadrează juridic în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.2 1 lit. a) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere atât pericolul social deosebit al acestei infracțiuni, modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, antecedentele antisociale ale ambilor inculpați rezultate din anchetele sociale și fișele de cazier judiciar astfel încât va aplica pedeapsa închisorii cu executare într-un loc de deținere. La stabilirea cuantumului pedepsei închisorii, instanța a avut în vedere și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat prin restituire, cuantumul modic al prejudiciului și atitudinea sinceră a ambilor inculpați, pe tot parcursul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ce-l privește pe inculpatul M.V.I.

deoarece i s-a stabilit greșit pedeapsa rezultantă, în urma revocării pedepsei de 9 luni închisoare și, de asemenea, i s-au aplicat greșit, prevederile art. 88 C. pen., nededucându-i-se, perioada executată între 3 și 8 mai 2001, perioadă în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauza soluționată prin sentința penală nr.251/2002 a Judecătoriei sectorului 2. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr.595 din 8 octombrie 2003 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o, în parte, și, rejudecând cauza, a constatat că pedeapsa rezultantă, de executat, de către inculpatul M.V.I., este de 4 ani și 3 luni închisoare, în loc de 4 ani și 5 luni închisoare și a dedus din această pedeapsă, timpul prevenției, de la 3 mai, la 8 mai 2001 și de la 22 septembrie 2002, la zi.

Curtea de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a prelungit durata arestării preventive, a inculpatului M.V.I., de la 6 noiembrie, la 5 decembrie 2003, inclusiv. În esență, instanța de control judiciar a considerat întemeiate criticile aduse sentinței prin apelul Parchetului și a îndreptat greșelile făcute de către instanța de fond. În temeiul art.160 d C. proc. pen., având în vedere natura și gravitatea faptei comise de inculpat, perseverența infracțională a acestuia Curtea a prelungit arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.V.I. criticând-o, pentru netemeinicie, pedeapsa ce i s-a aplicat, fiind prea mare.

Recursul este inadmisibil. Deși, prin sentința primei instanțe, inculpatului recurent i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare, inculpatul n-a atacat-o, cu apel, achiesând, în felul acesta, la respectiva hotărâre, inclusiv, la pedeapsa amintită. Este adevărat că această sentință a fost modificată în apelul Parchetului, prin decizia recurată, dar modificările făcute au fost în favoarea inculpatului, reducând pedeapsa de executat, cu 2 luni închisoare și deducând, din pedeapsa de executat, în plus, și perioada de la 3 la 8 mai 2001. În aceste condiții, în ședința publică de azi, s-a pus în discuția părților, excepția de inadmisibilitate a recursului de față. Excepția este întemeiată, recursul fiind inadmisibil.

Din moment ce prin decizia recurată, nu s-au schimbat cu nimic, în defavoarea inculpatului, prevederile sentinței, la care, acesta a achiesat, prin neapelare, inculpatul nu are deschisă calea de atac a recursului, acesta fiind astfel, inadmisibil. Așa fiind, conform art.385 15 alin. (1) pct.(1) lit. a) C. proc. pen., Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, menținând, în acest fel, hotărârea atacată. Văzând și reglementările plății cheltuielilor judiciare către stat și a onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.V.I. împotriva deciziei penale nr. 595/A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II–a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.