ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1346/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 450 din 9

mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 239 alin. (2)

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G. la 3 ani

închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. e)

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 16 iunie 2001, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate

S.E., D.M., P.F. și B.E. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 14 iunie 2001, în jurul orei 15,00, lucrători ai

poliției din cadrul D.G.P.M.B., aflați în misiune, s-au deplasat cu autobuzul

102, care a oprit în stația Drumuri între Vii. Aici, lucrătorii de poliție l-au

observat pe inculpat care fixa cu privirea un lănțișor de aur pe care îl purta

la gât partea vătămată.

Inculpatul s-a apropiat de partea

vătămată, urcându-se în autobuz în spatele acesteia, după care cu mâna dreaptă

a prins lănțișorul, smulgându-l și coborând din autobuz.

Lucrătorii de poliție au intervenit

pentru a-l imobiliza pe inculpat, care, în acest moment a aruncat lănțișorul pe

scările autobuzului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul B.G., arătând că nu este autorul faptei și solicitând

audierea martorului din lucrări, precum și confruntarea cu partea vătămată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 522 din 4 septembrie 2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că din

procesul verbal, rezultă întreaga activitate infracțională a inculpatului, care

după ce a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate, a opus rezistență,

având loc un schimb de lovituri între acesta și lucrătorii de poliție, care se

aflau în autobuz pentru depistarea unor astfel de fapte.

Lănțișorul nu a fost găsit asupra

inculpatului, întrucât acesta în momentul în care a fost imobilizat, l-a

aruncat pe scările autobuzului.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea pentru tâlhărie, întrucât nu

el este autorul faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În raport de probatoriul administrat

în cauză situația de fapt a fost corect reținută, încadrările juridice date

faptelor sunt legale, iar vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din actele

dosarului.

Procesul verbal încheiat la 14 iunie

2001, de lucrătorii de poliție, din care rezultă activitatea infracțională a

inculpatului, se coroborează cu declarațiile martorului ocular V.N., care se

afla în autobuz, și a văzut când inculpatul a smuls lănțișorul de la gâtul

părții vătămate și în momentul intervențiilor lucrătorilor de poliție l-a

aruncat, lovindu-i pe aceștia, când au încercat să-l imobilizeze.

Motivul de recurs al inculpatului

prin care a solicitat achitarea nu este întemeiat.

Pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de pericolul social

al faptelor comise, de împrejurarea că este recidivist, suferind anterior

prezentelor fapte, două condamnări pentru furt calificat și tâlhărie, și a avut

o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă de la 14 iunie 2001, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.

împotriva deciziei penale nr. 522 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2001, la

18 martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.