ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1019 din 24

octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I–a penală, a fost condamnat

inculpatul P.G. la pedepsele de:

- 4 ani și 6 luni închisoare, în

baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea

art. 99 C. pen. (pct. 1 rechizitoriu);

- 6 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu) și;

- 6 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu) stabilindu-se, conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 13 august 2002 la zi și

s-a prelungit arestarea preventivă.

Inculpatul a fost obligat la plata,

drept despăgubiri civile, a sumelor de 3.500.000 lei către partea civilă Z.E.

și 3.000.000 lei către partea civilă P.R.

S-a lua act că partea vătămată

M.M.A. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că la data de 7 august 2002 dimineața, inculpatul

aflându-se într-un mijloc de transport în comun respectiv în autobuzul liniei

133 a smuls de la gâtul părții vătămate M.M. un lănțișor din aur, în timp ce

alte două persoane au asigurat paza.

Această faptă a fost comisă de

inculpat în timpul minorității, fiind incidente dispozițiile art. 99 C. pen.

S-a mai reținut că în zilele de 8

august 2002, în jurul orelor 21,15, și de 9 august 2003 dimineață, aflându-se

în mijloace de transport în comun inculpatul a smuls de la gâtul părților

vătămate Z.E. și P.R. câte un lănțișor din aur, coborând imediat după comiterea

faptelor și fugind pentru a-și asigura scăparea.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor persoanelor vătămate, a

proceselor verbale de recunoaștere din grup, a declarațiilor martorilor P.F.,

P.G., I.G., M.M., I.E., C.C. și J.A.I., probe coroborate cu recunoașterile

inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia penală nr. 711 din 26 noiembrie 2003, a respins

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată în sensul greșitei încadrări dată faptelor prin

omisiunea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. și al greșitei individualizări a

pedepselor.

Astfel s-a constatat că pedepsele

aplicate pentru fiecare din infracțiunile aflate în concurs real sunt conforme

cu pericolul social al faptelor că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen. și că nu există motive de reconsiderare a cuantumului

acestora.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.G., care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că trebuia

reținută o singură infracțiune de tâlhărie comisă în condițiile art. 41 alin.

(2) și în subsidiar că pedepsele au fost greșit individualizate solicitând

reducerea lor și stabilirea unei sancțiuni rezultante mai mici.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele în baza materialului probator al cauzei au reținut în

mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea la datele de 7 august 2002, 8

august 2002 și 9 august 2002 în concurs real a infracțiunilor de tâlhărie

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 99 C. pen., pentru prima faptă, de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., pentru a doua faptă și 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pentru ultima

faptă.

Deoarece în cauză nu s-a dovedit că

inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluțiuni pentru a se putea reține

incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracțiunea

continuată, ci s-a probat că el a săvârșit faptele în baza rezoluțiunii

spontane instanțele au reținut în mod justificat pluralitatea de infracțiuni în

forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate pentru cele trei fapte au fost avute în vedere potrivit art. 72 C.

pen., pericolul social al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, întinderea

prejudiciului cauzat persoanelor vătămate, conduita sinceră și lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului ca și perseverența infracțională

manifestată de acesta, stabilindu-se astfel sancțiuni orientate înspre minimul

legal.

Referitor la pedeapsa rezultantă de

6 ani închisoare se constată că aceasta este de natură a asigura, conform art.

52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în

comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele legale

arătate și neexistând temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, critica

formulată în recurs, în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi

primită.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri

de casare din cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 13 august 2002 la 3 martie 2004 și se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 711/ A din 26

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 13 august 2002 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.