ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 30

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția inculpatului de la 28 august 2001, la 2 septembrie 2001 și în baza

art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului în vederea executării

pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă C.L.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 350.000 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în ziua de 8 iunie 2001, în jurul orelor 14,30, în timp

ce se afla în tramvaiul 46, înainte de a coborî în stația R.A.T.B. B-dul

Ferdinand, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate C.L. un lănțișor de

aur, în valoare de 5.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel solicitând în exclusivitate desființarea ei și, pe

fond, redozarea pedepsei aplicate.

Apelul declarat a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr. 164 din 25 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Instanța de apel a constatat că

Tribunalul București a reținut, pe baza probelor administrate o corectă

situație de fapt, iar aplicarea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare,

adică spre minimul special a reprezentat o judicioasă aplicare a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de gravitatea faptei comise și de

statutul de recidivist al inculpatului.

Nemulțumit de această hotărâre,

acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme

de Justiție, secția penală.

Ca prim motiv invocă greșita sa

condamnare, solicitând în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

și

18 C. proc. pen., achitarea sa, art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond în vederea completării materialului probator.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Inculpatul susține că nu el este

autorul faptei și invocă în primul rând declarațiile martorilor C.Șt. și M.C.

cei care îi susțin alibi-ul, conform căruia la data comiterii faptei se afla la

Brăila în compania celor doi martori, revenind cu toții în București pe data de

10 iunie 2001.

De asemenea, susține inculpatul, că

rezultatul de la investigația poligraf cu privire la detecția reactivității

emoționale a fost negativ.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul C.G. a fost audiat pentru prima dată la data de 28 august 2001, când

nu a invocat acest alibi. Ulterior adică pe 31 august 2001, susține că în prima

săptămână din iunie 2001 a fost plecat la Brăila însoțit de prietena sa C.Șt.

și de un prieten M.C. de unde au revenit duminica seara. Mai mult în primele

declarații menționează: „Nu-mi amintesc dacă pe 8 iunie 2001 m-am aflat în

București sau în altă localitate”.

Pe de altă parte, partea vătămată

C.L., femeie în vârstă de 66 ani, a avut posibilitatea să-i rețină trăsăturile

inculpatului, deoarece acesta a stat în tramvai chiar în fața sa.

În aceeași zi, partea vătămată l-a

recunoscut fără ezitare pe inculpat în planșa foto din albumul cu fotografii

prezentat la secția de poliție nr. 25.

În momentul în care inculpatul a

fost prins și s-a putut efectua recunoașterea din grup, partea vătămată, în

prezența martorilor asistenți, l-a recunoscut fără nici un dubiu pe inculpat ca

fiind persoana care în ziua de 8 iunie 2001 i-a smuls lănțișorul de aur de la

gât.

În aceste condiții, instanțele au

înlăturat pe bună dreptate, depozițiile martorilor C.Șt. și M.C. ca fiind

făcute pentru a-i susține alibi-ul invocat de inculpat.

Materialul probator administrat în

cauză stabilește vinovăția inculpatului, astfel că recursul acestuia urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 164 din 25 martie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.