ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 28 august 2001, la 2 septembrie 2001 și în baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.L. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 350.000 lei onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 8 iunie 2001, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla în tramvaiul 46, înainte de a coborî în stația R.A.T.B. B-dul Ferdinand, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate C.L. un lănțișor de aur, în valoare de 5.000.000 lei. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel solicitând în exclusivitate desființarea ei și, pe fond, redozarea pedepsei aplicate.

Apelul declarat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 164 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Instanța de apel a constatat că Tribunalul București a reținut, pe baza probelor administrate o corectă situație de fapt, iar aplicarea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, adică spre minimul special a reprezentat o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de gravitatea faptei comise și de statutul de recidivist al inculpatului. Nemulțumit de această hotărâre, acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală. Ca prim motiv invocă greșita sa condamnare, solicitând în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc.

pen., achitarea sa, art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării materialului probator. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Inculpatul susține că nu el este autorul faptei și invocă în primul rând declarațiile martorilor C.Șt. și M.C. cei care îi susțin alibi-ul, conform căruia la data comiterii faptei se afla la Brăila în compania celor doi martori, revenind cu toții în București pe data de 10 iunie 2001. De asemenea, susține inculpatul, că rezultatul de la investigația poligraf cu privire la detecția reactivității emoționale a fost negativ.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.G. a fost audiat pentru prima dată la data de 28 august 2001, când nu a invocat acest alibi. Ulterior adică pe 31 august 2001, susține că în prima săptămână din iunie 2001 a fost plecat la Brăila însoțit de prietena sa C.Șt. și de un prieten M.C. de unde au revenit duminica seara. Mai mult în primele declarații menționează: „Nu-mi amintesc dacă pe 8 iunie 2001 m-am aflat în București sau în altă localitate”. Pe de altă parte, partea vătămată C.L., femeie în vârstă de 66 ani, a avut posibilitatea să-i rețină trăsăturile inculpatului, deoarece acesta a stat în tramvai chiar în fața sa.

În aceeași zi, partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat în planșa foto din albumul cu fotografii prezentat la secția de poliție nr. 25. În momentul în care inculpatul a fost prins și s-a putut efectua recunoașterea din grup, partea vătămată, în prezența martorilor asistenți, l-a recunoscut fără nici un dubiu pe inculpat ca fiind persoana care în ziua de 8 iunie 2001 i-a smuls lănțișorul de aur de la gât. În aceste condiții, instanțele au înlăturat pe bună dreptate, depozițiile martorilor C.Șt. și M.C. ca fiind făcute pentru a-i susține alibi-ul invocat de inculpat. Materialul probator administrat în cauză stabilește vinovăția inculpatului, astfel că recursul acestuia urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 164 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.