ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2003

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 850 din 19

septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul T.E.B. a

fost condamnat, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., la 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 10 octombrie 2001, la zi.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului accesul în Municipiul București pe o perioadă de 2 ani.

S-a luat act că partea vătămată

P.R.O. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că la data de

10 octombrie 2001, în timp ce partea vătămată P.R.O. cobora din trolebuzul nr.

76 în stația N.V. din București, a fost deposedată prin violență de inculpat de

telefonul mobil.

Bunul sustras a fost recuperat de la

inculpat și a fost restituit părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 774/ A din 27 noiembrie 2002, a respins ca

nefondat apelul inculpatului reținând că situația de fapt, încadrarea juridică

și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, iar pedeapsa a fost just

individualizată.

Inculpatul a declarat recurs

solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

de furt și în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc.

pen., dar nu este fondat.

Se reține astfel că, este

neîntemeiată susținerea inculpatului, că fapta comisă nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, deoarece nu a exercitat violențe

asupra părții vătămate.

Din declarațiile constante ale

părții vătămate rezultă că în timp ce se afla în trolebuz inculpatul a tot

împins-o și fiind în fața ei, când mașina a ajuns în stație a împiedicat-o să

coboare, după care s-a întors brusc și i-a smuls telefonul mobil pe care îl

avea într-un buzunar al rucsacului pe care îl purta în față.

Or acest mod de a proceda al

inculpatului reprezintă o însușire violentă a bunului aparținând părții

vătămate și ca atare constituie elementul material al infracțiunii de tâlhărie

așa cum corect au reținut instanța de fond și cea de apel.

Existând și celelalte elemente

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie încadrarea juridică dată faptei este

corectă.

Se constată că este nefondată și

critica vizând greșita individualizare a pedepsei în condițiile în care aceasta

a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege, iar fapta comisă prezintă

un grad ridicat de pericol social determinat de frecvența acestui mod de

deposedare a persoanelor vătămate de bunurile pe care le au asupra lor. Este de

reținut perseverența inculpatului de a acționa în vederea scopului urmărit în

pofida protestelor părții vătămate și faptul că infracțiunea a fost comisă în

public și într-un mijloc de transport în comun, împrejurări ce sunt de natură a

spori pericolul social.

Examinând cauza și din oficiu,

Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Așa fiind recursul va fi respins ca

nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.E.B. împotriva deciziei penale nr. 774 din 27

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 10 octombrie 2001, până la 19 martie 2003.

Obligă recurentul la 1.300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.