ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 938 din 8

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul G.A. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani,

după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 mai 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată

C.G.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral,

prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, la data de 28 mai

2003, în jurul orei 10,30, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 9, aflați

în serviciul de patrulare pe șoseaua Pantelimon, în zona din spatele

restaurantului „A.”, au auzit strigătele unei femei și au văzut un bărbat ce

alerga în direcția magazinului N.H., astfel încât, au procedat la somarea

acestuia.

Deoarece, individul a refuzat să se

oprească la somarea polițiștilor, aceștia au procedat la urmărirea lui, reușind

să-l imobilizeze, în scara blocului de pe șoseaua Pantelimon, descoperind, cu

această ocazie asupra lui, un lănțișor de aur, de damă.

Imediat a venit și numita C.G.C.,

care a recunoscut lănțișorul din aur, ca aparținându-i, declarând despre

individul imobilizat, identificat, între timp în persoana inculpatului G.A., că

este cel care i-a smuls lănțișorul de la gât, cu puțin înainte.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel inculpatul, învederând că pedeapsa care i-a fost aplicată, de 7

ani închisoare, este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale,

precum și de valoarea mică a pagubei provocate prin infracțiune.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 844 din 18 decembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenția acestuia de la 28 mai 2002,

la zi și l-a obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel,

referitor la greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse

prea aspre, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care

se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanța a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Inculpatul va fi obligat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 844 din 18 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2002 la 20 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2003.