ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 938 din 8 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 mai 2002, la zi. S-a luat act că partea vătămată C.G.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral, prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, la data de 28 mai 2003, în jurul orei 10,30, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 9, aflați în serviciul de patrulare pe șoseaua Pantelimon, în zona din spatele restaurantului „A.”, au auzit strigătele unei femei și au văzut un bărbat ce alerga în direcția magazinului N.H., astfel încât, au procedat la somarea acestuia. Deoarece, individul a refuzat să se oprească la somarea polițiștilor, aceștia au procedat la urmărirea lui, reușind să-l imobilizeze, în scara blocului de pe șoseaua Pantelimon, descoperind, cu această ocazie asupra lui, un lănțișor de aur, de damă. Imediat a venit și numita C.G.C., care a recunoscut lănțișorul din aur, ca aparținându-i, declarând despre individul imobilizat, identificat, între timp în persoana inculpatului G.A., că este cel care i-a smuls lănțișorul de la gât, cu puțin înainte.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, învederând că pedeapsa care i-a fost aplicată, de 7 ani închisoare, este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale, precum și de valoarea mică a pagubei provocate prin infracțiune. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 844 din 18 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenția acestuia de la 28 mai 2002, la zi și l-a obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea aspre, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei.

Recursul este nefondat. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi. Inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 844 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2002 la 20 iunie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.