ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1306/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 647 din 12 iulie 2002, Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen, în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) și a art. 65 din același

cod.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă detenția acestuia de la 14 mai 2002 la zi.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 32/1999 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, și a fost contopit restul rămas neexecutat de 47 de zile cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 6 ani

închisoare.

S-a constatat că prejudiciul a fost

acoperit prin restituirea bunurilor sustrase, partea vătămată neconstituindu-se

parte civilă în cauză.

Tribunalul a reținut că în ziua de

14 mai 2002, ora 13,30, inculpatul B.F. a deposedat-o pe partea vătămată C.G.

de două lănțișoare de aur în valoare de 4 milioane lei, prin smulgerea acestora

și ruperea tricoului. Inculpatul a zgâriat partea vătămată în zona gâtului,

producându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a fost imobilizat de

martorul T.B.A. și de o altă persoană necunoscută, lănțișoarele de aur fiind

restituite părții vătămate (care nu s-a constituit parte civilă în cauză).

Pentru acest motiv, prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C.

pen.

Vinovăția inculpatului s-a stabilit

pe baza declarațiilor părții vătămate, ale inculpatului (care a recunoscut

fapta), ale martorilor T.B.A. și V.D., a raportului de expertiză medico-legală,

a proceselor verbale de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea

vătămată și de martorul T., precum și pe baza procesului verbal de cercetare la

fața locului și a planșei foto.

Prin decizia penală nr. 529/A din 30

august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate.

În considerentele deciziei, curtea

de apel a constatat că motivul de casare invocat este neîntemeiat, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind bine individualizată în raport cu prevederile art.

72 C. pen. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului este gravă, iar inculpatul

prezintă pericol social, fiind recidivist (infracțiunea de tâlhărie fiind

săvârșită în perioada liberării condiționate dintr-o altă pedeapsă).

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, ci oral de către apărătorul

desemnat din oficiu, solicitând reducerea pedepsei.

Examinând motivul de recurs invocat

de apărarea recurentului, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., curtea constată că este nefondat, pedeapsa aplicată fiind corect

individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pentru infracțiunea de

tâlhărie săvârșită de inculpat, dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

[astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr.

261/18.04.2002)] prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată inculpatului este corect individualizată avându-se în vedere atât

gravitatea faptei, cât și persoana infractorului aflat în stare de recidivă

postcondamnatorie.

Totodată, curtea constată că nu

există nici o circumstanță personală a inculpatului, de natură a determina

reducerea pedepsei.

Ca urmare, recursul inculpatului

urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr.

529/A din 30 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 mai

2002 la 14 martie 2003.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2003.