ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 789 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș, inculpatul S.O.A. a fost condamnat la câte 8 ani închisoare (3 pedepse) pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cu un spor de 2 ani, pedeapsa de 10 ani închisoare. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 septembrie 2002, la zi și l-a obligat la 2.100.000 lei despăgubiri civile către partea civilă L.A. și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpatul S.O.A., împreună cu alți doi făptuitori, în zilele de 15, 16 și 17 iulie 2002, a sustras prin violență, lănțișoare din aur de la gâtul părților vătămate S.M., N.D. și, respectiv L.A., care se deplasau pe stradă în municipiul Timișoara. Prin decizia penală nr. 467 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei închisorii aplicate. Împotriva acestei decizii, inculpatul S.O.A. a declarat recurs reiterând motivul din apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

La aplicarea pedepsei instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens au ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor de tâlhărie comise în împrejurările de fapt expuse, cât și al persoanei inculpatului (care a fost condamnat de mai multe ori pentru fapte de furt) astfel că, pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. Pentru aceste motive urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.A. împotriva deciziei penale nr. 467/ A din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 septembrie 2002, la 12 martie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 martie 2003.