ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2007

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 540/

S din 12 octombrie 2006, Tribunalul Brașov, secția penală, a condamnat pe

inculpatul R.G.A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin.

(1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

alin.

(2) C. pen.

În baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., s-au stabilit și măsurile de supraveghere cărora trebuie să se

supună inculpatul și i s-a atras atenția, conform art. 359 C. proc. pen.,

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit.

b) teza a II-a C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv de la 15 mai 2006 la 12 octombrie 2006.

S-a luat act că partea

vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a reținut, în

esență că, în noaptea de 14 mai 2006, în jurul orei 0,30, în timp ce se afla în

loc public, inculpatul R.G.A. a deposedat, prin smulgerea genții, pe partea

vătămată P.A. de bunuri în valoare de aproximativ 200 euro (un aparat foto marca

și alte bunuri). La scurt timp a fost depistat și reținut de organele de

poliție.

Inculpatul a recunoscut și

regretat faptele comise, susținând că fapta sa ar constitui infracțiunea de

furt, iar nu tâlhărie, apărare înlăturată de instanță.

Prin decizia penală nr. 25

din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a

desființat în parte sentința penală nr. 540/2006 numai cu privire la durata

pedepsei și la termenul de încercare.

Rejudecând, curtea de apel a

majorat pedeapsa de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare

și a fixat un termen de încercare de 7 ani.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul R.G.A.

S-a invocat, de către

recurenți, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitându-se de către Parchet majorarea pedepsei prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante aplicate inculpatului, iar de către inculpat casarea

deciziei și menținerea sentinței.

Înalta Curte constată că

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este fondat, iar

recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe au făcut o greșită

individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

întrucât nu au avut în vedere, cu prioritate, gravitatea faptei de tâlhărie

săvârșită de inculpat (în timpul nopții, în loc public) adoptând și, respectiv,

menținând ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere a

acesteia.

Gravitatea faptei trebuie

apreciată ținându-se seama și de efectele traumatizante pe care le-a avut

asupra părții vătămate, elevă, efecte relatate de aceasta în declarația din 20

iulie 2006 dată în instanța de fond, în care precizează că: „Eu am tremurat

cinci minute după ce mi s-a întâmplat și am sculat jumătate din cartier,

cartier în care se vorbește și în prezent de fapta săvârșită de inculpatul

Rotari asupra mea.”

Starea de șoc a victimei,

precum și puternicul impact negativ asupra vecinilor părții vătămate sunt de

natură a reliefa gravitatea faptei de tâlhărie săvârșită de inculpat. Totodată,

modalitatea în care s-a comis fapta, constând în urmărirea victimei în timpul

nopții, printr-un parc, apoi în bloc, prin urcarea treptelor, imobilizarea

părții vătămate și smulgerea genții demonstrează și pericolul pe care îl

prezintă persoana inculpatului, criteriu de individualizare prevăzut de art. 72

C. pen.

Recunoașterea faptei și

regretul manifestat de inculpat, precum și lipsa antecedentelor penale au fost

avute în vedere de instanțe la aplicarea circumstanțelor atenuante și la stabilirea

pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie.

Aceleași împrejurări nu mai

justifică, însă, adoptarea modalității de executare a pedepsei prevăzută de art.

86

1

– art. 86

4

C. pen., Înalta Curte apreciind că se

impune înlăturarea acestor texte penale și executarea pedepsei în regim de

privare de libertate. Se vor aplica prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit.

a) și b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie a interzicerii unor

drepturi pe perioada detenției.

Numai sub acest aspect

recursul declarat de parchet va fi admis și se vor casa ambele hotărâri.

Referitor la recursul

declarat de inculpat, Înalta Curte constată că pedeapsa a fost bine majorată de

instanța de apel de la 2 ani și 6 luni la 3 ani și 6 luni închisoare, fapta

inculpatului constituind infracțiunea de tâlhărie, iar nu de furt calificat

(apărare înlăturată în mod justificat de ambele instanțe).

Circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., au fost menținute și de instanța de

apel, iar majorarea pedepsei s-a făcut în limitele legale, aplicându-se o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, situată sub minimul pedepsei de 5 ani

închisoare prevăzut de art. 211 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte

va admite recursul declarat de Parchet, în sensul menționat mai sus, și va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv de la 15 mai

2006 până la data la care inculpatul a fost pus efectiv în libertate conform

sentinței pronunțate în cauză.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 25

din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală

atacată, precum și Sentința penală nr. 540/ S din 12 octombrie 2006 a

Tribunalului Brașov, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei

aplicate inculpatului.

Rejudecând, înlătură

aplicarea art. 86

1

– art. 86

4

C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat R.G.A. împotriva aceleiași decizii

penale.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 15 mai

2006 până la punerea sa efectivă în libertate.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 mai 2007.