ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 364/P/Ap/2006, s-a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului S.A., în temeiul dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel Brașov a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatului, a constatat că acesta a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare a

stării de arest.

Împotriva încheierii din 21 iunie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs, în termen legal,

inculpatul S.A., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și

revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 146/ S din

9 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 2399/2005,

inculpatul S.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen.

În sarcina acestuia s-a reținut că,

în data de 21 octombrie 2005, în loc public, a sustras un telefon mobil iar

pentru a-și asigura scăparea și produsul infracțiunii a exercitat acte de

asupra părții vătămate D.G.

Împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță, a declarat apel inculpatul S.A., apel ce formează obiectul

dosarului nr. 364/P/Ap/2006 al Curții de Apel Brașov.

La termenul din 21 iunie 2006, fixat

pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de

Apel Brașov, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a

menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu

recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a

instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice, periodic, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași

articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, dispune prin încheierea motivată, menținerea

arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din

încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesuală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art.

148 lit. b) și h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în raport

de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii

faptei, inculpatul a solicitat vânzătoarei telefonul mobil după care a părăsit

în fugă magazinul iar în momentul în care a fost prins a exercitat acte de

violență asupra părții vătămate -, lăsarea în libertate a acestuia prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Faptul că în cauză a fost pronunțată

o hotărâre de condamnare nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici

dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății

inculpatului încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte justifică

dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii măsurii arestării

preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 21 iunie 2006 a Curții de

Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 364/P/AP/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2006.