ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 364/P/Ap/2006, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului S.A., în temeiul dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, a constatat că acesta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare a stării de arest. Împotriva încheierii din 21 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.A., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 146/ S din 9 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 2399/2005, inculpatul S.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen. În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 21 octombrie 2005, în loc public, a sustras un telefon mobil iar pentru a-și asigura scăparea și produsul infracțiunii a exercitat acte de asupra părții vătămate D.G.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat apel inculpatul S.A., apel ce formează obiectul dosarului nr. 364/P/Ap/2006 al Curții de Apel Brașov. La termenul din 21 iunie 2006, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Brașov, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice, periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheierea motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei, inculpatul a solicitat vânzătoarei telefonul mobil după care a părăsit în fugă magazinul iar în momentul în care a fost prins a exercitat acte de violență asupra părții vătămate -, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Faptul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății inculpatului încadrându-se în dispozițiile legii. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii măsurii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 364/P/AP/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2006.